îndărătnic

îndărătnic
ÎNDĂRẮTNIC, -Ă, îndărătnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Încăpăţânat, recalcitrant, nesupus; p. ext. stăruitor, perseverent. ♦ (Rar) Rămas în urmă; restanţier. [var.: (reg.) îndărắpnic, -ă adj.] - Îndărăt + suf. -nic.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNDĂRĂTNIC adj. 1. v. încăpăţânat. 2. ambiţios, încăpăţânat, îndârjit, perseverent, stăruitor. (Se dovedeşte extrem de îndărătnic în atingerea scopului.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNDĂRĂTNIC adj. v. restanţier.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îndărătnic adj. m., pl. îndărătnici; f. sg. îndărătnică, pl. îndărătnice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNDĂRẮTNI//C îndărătniccă (îndărătnicci, îndărătnicce) şi substantival 1) Care manifestă lipsă de supunere; încăpăţânat; recalcitrant; nătâng. 2) Care vădeşte stăruinţă în acţiuni; perseverent; tenace. /îndărăt + suf. îndărătnicnic
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • recalcitrant — RECALCITRÁNT, Ă, recalcitranţi, te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpăţânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant. Trimis de claudia, 08.07.2004. Sursa: DEX 98  RECALCITRÁNT adj. 1. v. încăpăţânat. 2. v. indisciplinat.… …   Dicționar Român

  • îndărătnici — ÎNDĂRĂTNICÍ, îndărătnicesc, vb. IV. refl. A stărui cu încăpăţânare într o atitudine; a se încăpăţâna; p. ext. a persevera. – Din îndărătnic. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNDĂRĂTNICÍ vb. 1. v. încăpăţâna. 2. a se ambi ţiona, a se …   Dicționar Român

  • obstinat — OBSTINÁT, Ă, obstinaţi, te, adj. (livr.) Încăpăţânat, îndărătnic. – v. obstina. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OBSTINÁT adj. v. furios, încăpăţânat, îndărătnic, îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverşunat, mâniat, mânios, pornit …   Dicționar Român

  • încăpăţânat — ÎNCĂPĂŢÂNÁT, Ă, încăpăţânaţi, te, adj. Care stăruie cu îndârjire şi fără flexibilitate; îndărătnic. ♦ (În sens favorabil) Ambiţios. [var.: (reg.) încăpăţinát, ă adj.] – v. încăpăţâna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCĂPĂŢÂNÁT adj …   Dicționar Român

  • îndărăt — ÎNDĂRẮT adv. I. 1. În spate, în urmă, înapoi. ♢ expr. (De a) îndărătele(a) = a) cu spatele înainte; b) pe dos. 2. La locul de provenienţă, în locul unde a fost înainte. 3. (În expr.) A da îndărăt = a) a regresa; b) (despre lucruri) a restitui. A… …   Dicționar Român

  • capsoman — CAPSOMÁN, Ă, capsomani, e, s.m. şi f. (peior.) Persoană încăpăţânată; om prost. – cf. alb. k a p s. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  CAPSOMÁN adj. v. încăpăţânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar. Trimis de si …   Dicționar Român

  • dârz — DÂRZ, Ă, dârji, ze, adj. (Despre fiinţe sau mănifestările lor) 1. Îndrăzneţ, curajos, cutezător. ♢ Aprig, înverşunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpăţânat. 3. Mândru, semeţ, ţanţoş. [pl. şi: (m.) dârzi, (f.)… …   Dicționar Român

  • nătâng — NĂTẤNG, Ă, nătângi, ge, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) fără inteligenţă, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. adj. (Despre sentimente, manifestări, acţiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de raţiune; prostesc …   Dicționar Român

  • retiv — adj. m., pl. retívi; f. sg. retívă, pl. retíve Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  RETÍV, Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< …   Dicționar Român

  • voluntar — VOLUNTÁR, Ă, voluntari, e, adj., s.m. I. adj. (Despre oameni şi manifestările lor) 1. Care acţionează de bunăvoie, din proprie iniţiativă, nesilit de nimeni, în mod conştient; (despre acţiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ♢ Act… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”