recalcitrant — RECALCITRÁNT, Ă, recalcitranţi, te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpăţânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant. Trimis de claudia, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 RECALCITRÁNT adj. 1. v. încăpăţânat. 2. v. indisciplinat.… … Dicționar Român
îndărătnici — ÎNDĂRĂTNICÍ, îndărătnicesc, vb. IV. refl. A stărui cu încăpăţânare într o atitudine; a se încăpăţâna; p. ext. a persevera. – Din îndărătnic. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNDĂRĂTNICÍ vb. 1. v. încăpăţâna. 2. a se ambi ţiona, a se … Dicționar Român
obstinat — OBSTINÁT, Ă, obstinaţi, te, adj. (livr.) Încăpăţânat, îndărătnic. – v. obstina. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OBSTINÁT adj. v. furios, încăpăţânat, îndărătnic, îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverşunat, mâniat, mânios, pornit … Dicționar Român
încăpăţânat — ÎNCĂPĂŢÂNÁT, Ă, încăpăţânaţi, te, adj. Care stăruie cu îndârjire şi fără flexibilitate; îndărătnic. ♦ (În sens favorabil) Ambiţios. [var.: (reg.) încăpăţinát, ă adj.] – v. încăpăţâna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCĂPĂŢÂNÁT adj … Dicționar Român
îndărăt — ÎNDĂRẮT adv. I. 1. În spate, în urmă, înapoi. ♢ expr. (De a) îndărătele(a) = a) cu spatele înainte; b) pe dos. 2. La locul de provenienţă, în locul unde a fost înainte. 3. (În expr.) A da îndărăt = a) a regresa; b) (despre lucruri) a restitui. A… … Dicționar Român
capsoman — CAPSOMÁN, Ă, capsomani, e, s.m. şi f. (peior.) Persoană încăpăţânată; om prost. – cf. alb. k a p s. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 CAPSOMÁN adj. v. încăpăţânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar. Trimis de si … Dicționar Român
dârz — DÂRZ, Ă, dârji, ze, adj. (Despre fiinţe sau mănifestările lor) 1. Îndrăzneţ, curajos, cutezător. ♢ Aprig, înverşunat. Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpăţânat. 3. Mândru, semeţ, ţanţoş. [pl. şi: (m.) dârzi, (f.)… … Dicționar Român
nătâng — NĂTẤNG, Ă, nătângi, ge, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) fără inteligenţă, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. adj. (Despre sentimente, manifestări, acţiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de raţiune; prostesc … Dicționar Român
retiv — adj. m., pl. retívi; f. sg. retívă, pl. retíve Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic RETÍV, Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< … Dicționar Român
voluntar — VOLUNTÁR, Ă, voluntari, e, adj., s.m. I. adj. (Despre oameni şi manifestările lor) 1. Care acţionează de bunăvoie, din proprie iniţiativă, nesilit de nimeni, în mod conştient; (despre acţiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ♢ Act… … Dicționar Român
