îndreptăţit

îndreptăţit
ÎNDREPTĂŢÍT, -Ă, îndreptăţiţi, -te, adj. Care are dreptul la ceva; autorizat să...; justificat; îndrituit. – v. îndreptăţi.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Îndreptăţit ≠ neîndreptăţit
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNDREPTĂŢÍT adj. 1. v. fundamentat. 2. drept, just, legitim. (O cerere îndreptăţit.) 3. v. chemat. 4. v. au-torizat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • legitim — LEGÍTIM, Ă, legitimi, e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege. ♢ Legitimă apărare = situaţie în care cineva comite un act de violenţă pedepsit de lege, dar justificat ca un act de apărare împotriva unei agresiuni… …   Dicționar Român

  • binecuvântat — BINECUVÂNTÁT, Ă, binecuvântaţi, te, adj. 1. Care a primit binecuvântare religioasă; blagoslovit. ♦ fig. Înzestrat, talentat, dotat. 2. (Despre lucruri) Care are o acţiune binefăcătoare. 3. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, îndreptăţit,… …   Dicționar Român

  • just — JUST, Ă, juşti, ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♢ (Despre oameni) Care acţionează şi judecă în conformitate cu dreptatea. ♢ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. –… …   Dicționar Român

  • justificat — JUSTIFICÁT, Ă, justificaţi, te, adj. Dovedit ca just (1), îndreptăţit, legitim. – v. justifica. Trimis de cata, 01.03.2002. Sursa: DEX 98  Justificat ≠ nejustificat Trimis de siveco, 08.10.2007. Sursa: Antonime  JUSTIFICÁT adj. 1. v.… …   Dicționar Român

  • recunoaşte — RECUNOÁŞTE, recunósc, vb. III. tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ refl. A şi descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A… …   Dicționar Român

  • îndrituit — ÎNDRITUÍT, Ă, îndrituiţi, te, adj. (Rar) Îndreptăţit. – v. îndritui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNDRITUÍT adj. v. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic. Trimis de… …   Dicționar Român

  • autorizat — AUTORIZÁT, Ă, autorizaţi, te, adj. Împuternicit cu autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva. ♦ Făcut de o persoană care are autorizaţie. [pr.: a u ] – v. autoriza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AUTORIZÁT …   Dicționar Român

  • chemat — CHEMÁT, Ă, chemaţi, te, adj. Care posedă însuşirile, mijloacele, vocaţia necesară pentru a face ceva. – v. chema. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Chemat ≠ nechemat Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CHEMÁT adj.… …   Dicționar Român

  • competent — COMPETÉNT, Ă, competenţi, te, adj. 1. Care este bine informat într un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuţia, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptăţit. [var.: (înv.)… …   Dicționar Român

  • drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”