just

JUST, -Ă, juşti, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♢ (Despre oameni) Care acţionează şi judecă în conformitate cu dreptatea. ♢ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit², corespunzător. – Din fr. juste.

Trimis de cata, 14.04.2009. Sursa: DEX '98



Just ≠ greşit, injust, nejust, nedrept, neadevărat

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



JUST adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adv. v. adevărat. 3. adj. drept, echitabil. (O decizie just.) 4. adv. drept, întemeiat, temeinic. (A judecat just.) 5. adv. v. bine. 6. adj. v. fundamentat. 7. adj. v. îndreptăţit.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



just adj. m., pl. juşti; f. sg. jústă, pl. júste

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



JUST¹ adv. 1) În concordanţă cu adevărul; adevărat. 2) Pe bună dreptate. /<fr. juste, lat. justus

Trimis de siveco, 28.01.2006. Sursa: NODEX



JUST² jústă (juşti, júste) 1) Care este în concordanţă cu realitatea şi cu adevărul; adevărat; drept. 2) Care este întemeiat pe lege. 3) (despre persoane) Care acţionează în conformitate cu adevărul; drept; adevărat. /<fr. juste, lat. justus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



JUST, -Ă adj. 1. Drept, adevărat. ♦ (Despre oameni) Care procedează şi judecă drept. 2. Potrivit, corespunzător. [< fr. juste].

Trimis de LauraGellner, 28.09.2006. Sursa: DN



JUST, -Ă adj. 1. (şi adv.) drept, adevărat, echitabil. ♢ îndreptăţit, întemeiat, legitim. ♢ (despre oameni) care procedează şi judecă drept. 2. potrivit, corespunzător. (< fr. juste)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



just (jústă), adj. – Conform cu adevărul, drept, echitabil. fr. juste. – Der. justeţe, s.f. (însuşirea a ceea ce este just), format pe baza. fr. justesse; justifica, vb., din lat. iustificare; justiţie, s.f., din lat. iustitia (sec. XIX); justificabil, adj.; justificativ (var. justificator), adj., din fr.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER