- încondura
- A ÎNCONDURÁ pers. 3 încóndură tranz. rar (penele sau aripile) A face să se înfoaie. /în + condurTrimis de siveco, 31.03.2008. Sursa: NODEXîncondurá, încóndur sau înconduréz, vb. I (reg.) 1. (înv.) a (se) încălţa în conduri. 2. a se umfla în pene, a se mândri.Trimis de blaurb, 31.03.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.