- încondeietură
- ÎNCONDEIETÚRĂ, încondeieturi, s.f. Încondeiat1; (concr.) desen executat pe ouăle de Paşti, pe obiecte de ceramică. – Încondeia + suf. -ătură.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98încondeietúră s. f., g.-d. art. încondeietúrii; pl. încondeietúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNCONDEIETÚR//Ă încondeieturăi f. Ornament obţinut prin încondeiere. /a încondeia + suf. încondeieturăăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.