închipuíre — s. f., g. d. art. închipuírii; (plãsmuiri) pl. închipuíri … Romanian orthography
imaginaţie — IMAGINÁŢIE, imaginaţii, s.f. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepţiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. reprezentare produsă de această facultate; închipuire, fantezie. [var.: (rar)… … Dicționar Român
himeră — HIMÉRĂ, himere, s.f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră şi cu coadă de şarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un… … Dicționar Român
fantezie — FANTEZÍE, fantezii, s.f. 1. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepţiilor, a reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. imagine produsă de această facultate; imaginaţie; reverie. ♦ spec. Imaginaţie… … Dicționar Român
chip — CHIP, chipuri, s.n., adv. 1. s.n. 1. Faţă, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feţei; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfăţişarea sau aspectul unei fiinţe. Avea chip omenesc. ♢ loc. adv. În chip de... = cu înfăţişare de..., asemenea cu... ♦… … Dicționar Român
fabulos — FABULÓS, OÁSĂ, fabuloşi, oase, adj. 1. (Despre sume de bani, preţuri, averi), Care depăşeşte orice închipuire; enorm, extraordinar. 2. Care aparţine lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (Adesea substantivat, n.)… … Dicționar Român
gând — GÂND, gânduri, s.n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ♢ expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A şi lua… … Dicționar Român
iluzionare — ILUZIONÁRE, iluzionări, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) iluziona. ♦ fig. Închipuire, visare. [pr.: zi o ] – v. iluziona. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ILUZIONÁRE s. v. ademenire, amăgire, înşe lare, înşelăciune, înşelătorie, momire,… … Dicționar Român
irealitate — IREALITÁTE, irealităţi, s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce se opune realităţii; nerealitate. [pr.: re a ] – Din fr. irréalité. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Irealitate ≠ realitate Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa … Dicționar Român
miraj — MIRÁJ, miraje, s.n. I. 1. Fenomen optic produs prin refracţia treptată a luminii în straturi de aer cu densităţi diferite, datorită căruia în unele regiuni apar la orizont imagini răsturnate şi suplimentare ale unor părţi din natură, ale unor… … Dicționar Român
