încheietură

încheietură
ÎNCHEIETÚRĂ, încheieturi, s.f. 1. Îmbinare (mobilă) a capetelor oaselor; articulaţie. ♦ Parte a corpului situată în dreptul unei articulaţii. 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părţile unui obiect, ale unei construcţii etc. – Încheiat + suf. -ură.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNCHEIETÚRĂ s. v. articulaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNCHEIETÚRĂ s. v. chingă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

încheietúră s. f., g.-d. art. încheietúrii; pl. încheietúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNCHEIETÚR//Ă încheieturăi f. 1) Legătură mobilă între două oase şi locul acestei legături; articulaţie. încheieturăa mâinii.A-i slăbi cuiva încheieturăile a se ramoli. 2) Îmbinare a două elemente şi locul unde se îmbină ele. /a încheia + suf. încheieturăură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • articulaţie — ARTICULÁŢIE, articulaţii, s.f. 1. Legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legături; încheietură. ♦ Legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legătură între două sau mai multe corpuri… …   Dicționar Român

  • palmă — PÁLMĂ1, palme, s.f. 1. Partea dinăuntru a mâinii, de la încheietura cu antebraţul până la vârful degetelor. ♢ loc. adj. şi adv. Ca în palmă = a) cu suprafaţa netedă, plană; b) (care este) foarte bine; c) (care este) în cele mai mici amănunte. ♢… …   Dicționar Român

  • antebraţ — ANTEBRÁŢ, antebraţe, s.n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulaţia cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus şi radius. – Ante + braţ. (după fr. avant bras). Trimis de ana zecheru, 15.04.2008. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • artro — Element prim de compunere savantă cu semnificaţia încheietură , articulaţie . [var. artr . / < fr. arthro , it. artro < gr. arthron – încheietură, articulaţie]. Trimis de LauraGellner, 09.09.2006. Sursa: DN  ARTR(O) elem. articulaţie,… …   Dicționar Român

  • brăţară — BRĂŢÁRĂ, brăţări, s.f. 1. Podoabă în formă de verigă, făcută din metal preţios sau din alt material şi purtată de femei la încheietura mâinii sau pe braţ; brăţea. 2. Manşetă brodată la mânecile cămăşilor ţărăneşti. 3. (tehn.) Piesă de metal… …   Dicționar Român

  • chişiţă — CHÍŞIŢĂ, chişiţe, s.f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la animalele cu copite; moţul de păr de deasupra copitei. – Din bg. kitčice, scr. kičica. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CHÍŞIŢĂ s. (anat.) (reg.) ie. (chişiţă la… …   Dicționar Român

  • nod — NOD, noduri, s.n. 1. Loc în care se leagă două fire, două sfori, două fâşii de pânză etc. ca să se ţină strâns împreună; loc în lungul sau la capătul unui fir, al unei sfori, al unei fâşii de pânză etc. unde s a făcut un ochi prin care s a… …   Dicționar Român

  • dezarticulat — DEZARTICULÁT, Ă, dezarticulaţi, te, adj. 1. (Despre oase) Ieşit, sărit din articulaţii; dislocat. 2. fig. Incapabil de mişcări coordonate; (despre mişcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părţi ale lor) …   Dicționar Român

  • gambă — GÁMBĂ, gambe, s.f. (La oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la labă; (la cai) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului şi copită. – Din lat. gamba. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GÁMBĂ s.… …   Dicționar Român

  • molet — MOLÉT s.m. v. molete1. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MOLÉT s.n. 1. Inflamaţie a membranei sinoviale de la încheietura de jos a picioarelor unui cal. 2. (anat.) Denumire a muşchilor posteriori ai gambei. [< fr. mollet].… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”