încheietor

încheietor: ÎNCHEIETÓR, -OÁRE, încheietori, subst. 1. s.m. (În sintagma) Încheietor de pluton = fruntaş, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. s.f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. s.f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

încheietór (persoană) s. m., pl. încheietóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNCHEIET//ÓR încheietoroáre (încheietoróri, încheietoroáre) şi substantival Care încheie; cu funcţia de a încheia. /a încheia + suf. încheietortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

încheia — ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ refl. (Despre persoane) A şi strânge haina, cămaşa etc. în nasturi, în copci; a şi lega şireturile de la încălţăminte. 2. A potrivi una într alta … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias