- împământeni
- ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV. 1. tranz. (În evul mediu, în ţările româneşti) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea şi drepturile de pământean. v. naturaliza. 2. refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viaţa localnicilor. 3. tranz. şi refl. fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎMPĂMÂNTENÍ vb. 1. v. naturaliza. 2. a adapta, a transplanta. (împământeni o instituţie, un obicei.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÎMPĂMÂNTENÍ vb. v. statornici.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîmpământení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împământenésc, imperf. 3 sg. împământeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împământeneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎMPĂMÂNTEN//Í împământeniésc tranz. 1) A face să se împământenească. 2) A confirma (printr-un act) în calitate de pământean cu drepturi corespunzătoare. /în + pământeanTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎMPĂMÂNTEN//Í mă împământeniésc intranz. 1) A se stabili, integrându-se în viaţa localnicilor; a prinde rădăcini. 2) fig. (despre obiceiuri, idei etc.) A intra adânc în uz; a deveni obişnuit; a se înrădăcina; a se statornici; a se încetăţeni. /în + pământeanTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.