Dicționar Român. 2013.
împunge — ÎMPÚNGE, împúng, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) înţepa. ♦ tranz. A îmboldi un animal. ♦ tranz. fig. A ironiza, a persifla. 2. tranz. A lovi cu coarnele. [Perf. s. împunsei, part. împuns] – lat. impungere … Dicționar Român
împunsătură — ÎMPUNSĂTÚRĂ, împunsături, s.f. 1. (La cusături) Împungere cu acul; p. ext. locul unde a pătruns acul (sau vârful ascuţit al altui obiect). ♦ Înţepătură (1). Degete pline de împunsături. 2. fig. Înţepătură (2). – Împuns (part. lui împunge) + suf.… … Dicționar Român
înţepare — ÎNŢEPÁRE, înţepări, s.f. Acţiunea de a (se) înţepa; împungere, înţepătură. – v. înţepa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNŢEPÁRE s. împungere. (înţepare cu acul.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime înţepáre s. f., g. d … Dicționar Român
baionetă — BAIONÉTĂ, baionete, s.f. Armă albă în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la ţeava puştii militare. ♢ Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă a două piese care se fixează una într… … Dicționar Român
înghimpare — înghimpáre s.f. (pop.) 1. înţepare într un ghimpe, împungere în ghimpe, înghimpătură, înghimpat. 2. (fig.) îmboldire, îndemnare. Trimis de blaurb, 13.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
însuliţare — însuliţáre s.f. (înv.) împungere, străpungere (cu suliţa; ca suliţa). Trimis de blaurb, 16.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
însuliţat — însuliţát, însuliţátă, adj. (înv.) străpuns, împuns (cu suliţa). Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR însuliţát s.n. (înv.) însuliţare, împungere, străpungere. Trimis de blaurb, 16.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
