împroşcătură — ÎMPROŞCĂTÚRĂ, împroşcături, s.f. 1. Împroşcare. 2. (concr.) Urmă lăsată prin împroşcare; stropitură, pată. – Împroşca + suf. ătură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎMPROŞCĂTÚRĂ s. v. împroşcare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
alică — ALÍCĂ, alice, s.f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartuşe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oţel sau de fontă folosite pentru curăţarea prin împroşcare a suprafeţei… … Dicționar Român
degazifica — DEGAZIFICÁ, degazífic, vb. I. tranz. 1. A îndepărta substanţele volatile din cărbuni prin distilare, la temperaturi înalte, în afara contactului cu aerul. 2. A îndepărta gazele dintr un lichid prin agitare, împroşcare etc. 3. A îndepărta gazele… … Dicționar Român
pistol — PISTÓL1, pistoale, s.n. 1. Armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu o singură mână; revolver. ♢ Pistol mitralieră = armă automată uşoară, mai scurtă decât puşca mitralieră, cu bătaie mai mică şi mai uşor de mânuit; automat. Pistol de… … Dicționar Român
pistrelătură — pistrelătúră, pistrelătúri, s.f. (înv.) ţâşnire (în toate părţile), împroşcare; ceea ce a ţâşnit. Trimis de blaurb, 25.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
spârcâială — spârcâiálă, spârcâiéli, s.f. (pop.) 1. eliminare prin împroşcare de excremente, mai ales sub formă lichidă (mai ales la păsări); spârcâit. 2. excremente de pasăre, găinaţ, spârcâitură. Trimis de blaurb, 10.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
stingător — STINGĂTÓR, stingătoare, s.n. Dispozitiv, aparat etc. care serveşte la stingerea unei flăcări, a unor scântei, a unui foc; (în special) extinctor. ♢ Stingător de scântei = dispozitiv pentru stingerea scânteilor şi arcurilor electrice de la… … Dicționar Român
stropeală — STROPEÁLĂ, stropeli, s.f. Faptul de a (se) stropi; (concr.) lichid cu care se stropeşte. ♦ Ploaie uşoară şi de scurtă durată. ♦ (fam.) Băutură. – Stropi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STROPEÁLĂ s. v. împroşcare,… … Dicționar Român
stropi — STROPÍ, stropesc, vb. IV. tranz., intranz., refl. şi refl. recipr. A (se) uda (uşor, superficial) prin împroşcare, a (se) umezi uşor, a (se) acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid). ♢ expr. (tranz.) A stropi (ceva) cu sudoare = a munci din… … Dicționar Român
stropire — STROPÍRE, stropiri, s.f. Acţiunea de a (se) stropi şi rezultatul ei; stropit1, stropitură. – v. stropi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STROPÍRE s. 1. v. udat. 2. v. umezire. 3. v. împroşcare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român