- împroşcătură
- ÎMPROŞCĂTÚRĂ, împroşcături, s.f. 1. Împroşcare. 2. (concr.) Urmă lăsată prin împroşcare; stropitură, pată. – Împroşca + suf. -ătură.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎMPROŞCĂTÚRĂ s. v. împroşcare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîmproşcătúră s. f., g.-d. art. împroşcătúrii; pl. împroşcătúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎMPROŞCĂTÚR//Ă împroşcăturăi f. 1) Împroşcare nerepetată. 2) Loc care păstrează urmele împroşcării. /a împroşca + suf. împroşcăturăăturăTrimis de siveco, 25.02.2005. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.