îmburda

îmburda
ÎMBURDÁ, îmbúrd, vb. I. tranz. (Trans.) A răsturna, a întoarce, a da peste cap, a răvăşi, a răscoli. (din zburda cu pref. în- sau din lat. *imburdāre < burdus = catâr)
Trimis de tavi, 30.05.2004. Sursa: DER

ÎMBURDÁ vb. v. cădea, dărâma, întoarce, nărui, pica, prăbuşi, prăvăli, răsturna, surpa.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îmburdá vb., ind. prez. 3 sg. îmbúrdă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

îmburdá (-déz, îmburdát), vb. – A trînti, a doborî. Origine necunoscută. De la bord "pietricică", după Giuglea, Dacor., III, 595; din lat. *imburdāre ‹ burdus "catîr", după Puşcariu, Dacor., III, 838 şi DAR; din mag. borda "coastă", după Drăganu, în DAR; din lat. abhorridus, după Skok, ZRPh., XLIII, 191, cf. REW 23; însă nici una din aceste explicaţii nu pare pertinentă. Pare a fi vorba mai curînd de un der. expresiv, de la burdu, interj. care apare numai în compuneri ca hurdu-burdu, hurduc-burduc, etc., ce exprimă ideea de hurducătură a unei căruţe, cf. hurduc.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • dărâma — DĂRÂMÁ, dărấm, vb. I. tranz. 1. A doborî, a culca la pământ, fig. a distruge, a nimici, a risipi. ♦ refl. A se prăbuşi, a se surpa; a se ruina, a se dărăpăna (1). ♦ A demola o clădire (veche). 2. (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr un… …   Dicționar Român

  • dărăpăna — DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, vb. I. 1. refl. (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; p. ext. a se nărui, a se surpa. 2. tranz. (reg.) A şi smulge părul (de jale, de desperare). – Probabil din lat. *derapinare. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • prăbuşi — PRĂBUŞÍ, prăbuşesc, vb. IV. refl. şi tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc şi cu zgomot (de la înălţime); a (se) prăvăli, a (se) nărui, a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ refl. fig. A decădea. ♦ (Despre ape) A cădea de la înălţime, a curge… …   Dicționar Român

  • răsturna — RĂSTURNÁ, răstórn, vb. I. 1. tranz. A scoate, a deplasa un corp din poziţia lui normală, făcându l să cadă într o parte sau să ajungă cu susul în jos. ♢ expr. A răsturna brazda = a tăia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ♦ A întoarce (un recipient) …   Dicționar Român

  • sburda — sburdá ( d, át), vb. – A se zbengui, a se juca. – var. zburda. Origine necunoscută, probabil expresivă, ca în sbănţui, sbengui, sbrehui etc. Explicaţiile incercate pînă acum nu sînt convingătoare: din sl., cf. pol., ceh. burda pachet, bagaj… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”