îmburghezi

ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV. refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi, năravuri de burghez; a se burghezi. – În + burghez.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



îmburghezí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmburghezésc, imperf. 3 sg. îmburghezeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmburghezeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ÎMBURGHEZ//Í îmburgheziésc tranz. rar A face să se îmburghezească. /în + burghez

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE ÎMBURGHEZ//Í mă îmburgheziésc intranz. rar A căpăta trăsături de burghez; a deveni burghez. /în + burghez

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ÎMBURGHEZÍ vb. IV. refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez. [cf. it. imborghesire].

Trimis de LauraGellner, 25.09.2006. Sursa: DN



ÎMBURGHEZI vb. refl. a deveni burghez; a căpăta deprinderi burgheze. (după it. imborghesire)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN