- îmbulzi
- ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui; a se buluci. 2. tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spaţiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulţime) A înghesui pe cineva din toate părţile. ♦ fig. A năpădi pe cineva cu stăruinţele, cu insistenţele. – În + bulz.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎMBULZÍ vb. 1. a se grămădi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se târşi, (prin Ban. şi Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se muşuroi. (S-au îmbulzi cu toţii în jurul lui.) 2. a se băga, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Ce vă îmbulzi aşa în mine?)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeîmbulzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbulzésc, imperf. 3 sg. îmbulzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbulzeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎMBULZ//Í îmbulziésc tranz. (fiinţe) A face să se îmbulzească; a înghesui; a buluci. /în + bulzTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎMBULZ//Í mă îmbulziésc intranz. (despre fiinţe) A se aduna în număr mare (într-un spaţiu restrâns) mişcându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui. îmbulzi la intrare. /în + bulzTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.