bulz

BULZ, bulzi, s.m. 1. (pop.) Cocoloş. ♦ Cocoloş de mămăligă caldă în care s-a pus brânză de oaie sau urdă. 2. (tehn.) Ansamblu de piese de cherestea obţinute prin debitarea unui buştean şi aşezate astfel încât să reconstituie trunchiul. [pl. şi: (n.) bulzuri] – cf. alb. b u l e z.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



BULZ s. boţ, cocoloş, (pop.) golomoz, (reg.) dodoc, gâscă, urs, (prin Mold.) totoloţ. (Un bulz de mămăligă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



bulz s. m., pl. bulzi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BULZ bulzi m. 1) Bulgăre de făină sau de mălai, rămas nefiert într-o mâncare; boţ; cocoloş; bol. 2) Boţ de mămăligă fierbinte, în care s-a pus brânză de oi; cocoloş. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



bulz (-zi), s.m. – 1. Cocoloş, bulgăre. – 2. Bucată, îmbucătură. – var. bulţ, bulg. Origine necunoscută. Totuşi, nu lipsesc diverse ipoteze, toate neconvigătoare. Cihac, II, 33, se gîndeşte la rus. bulka, pol. bula. DAR aminteşte lat. bulga "bolgie", de unde fr. bouge, it. bolgia: înainte, Puşcariu 235 propusese lat. *bŭlgius, der. de la cuvîntul anterior, pe care REW 1382 îl consideră "begrifflich schwer". Pascu, I, 51, propune lat. *balteum; Densusianu, GS, I, 351, sugerează o legătură cu kirghizul bultai "a se umfla", tc. buldak "umflat", pe care REW o consideră mai probabilă, dar care prezintă totuşi dificultăţi. Giuglea, Dacor., III, 595, se referă la un der. de la lat. bulla, de tipul *bullidus, bazat pe paralelismul solidus-solz. Pentru Puşcariu, Dacor., III 822, şi VII, 476, cuvîntul rom. provine de la un alb. *buljëzë. În sfîrşit, Diculescu 181 şi ZRPh., XLIX, 420, pleacă de la un gepid *bultia (cf. germ. med. de sus bulte); ipoteză acceptată de Scriban, dar pe care REW 1382 o consideră "historisch unwahrscheinlich". Este posibil să fie vorba de cuvîntul german (cf. sp. bulto), introdus în rom. pe filiera vreunei limbi sl., ceea ce ar explica consonantismul (ž › z, sau ž › ğ › g); cf. rus. bulyžnik "piatră de pavaj". Dar şi mai probabil pare o der. internă rom. de la bolf (din sl. sau creaţie expresivă?), prin intermediul unei evoluţii fonetice *bulh › bulg, al cărui pl. bulgi › bulji ar fi înlesnit refacerea unui sing. bulz. Der. bulgăre (var. bulgăr), s.m. (cocoloş), format de la var. bulg, prin intermediul pl. *bulgări (Byck-Graur 29); bulgări (var. îmbulgări), vb. (a acoperi cu lut); bulzăriţă, s.f. (sac care serveşte la strecuratul brînzei); bulziş, adv. (strîns); îmbulzi, vb. (a presa; a strînge; a urmări, a grăbi); îmbulzeală, s.f. (mulţime, înghesuială, îngrămădeală).

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER