- îndesa
- ÎNDESÁ, îndés, vb. I. 1. tranz. A apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într-un spaţiu restrâns, a vârî cu forţa (într-un spaţiu limitat); a înghesui, a bucşi. ♦ A face cât mai compact (un material). 2. tranz. A-şi aşeza pălăria, căciula, şapca, trăgând-o cât mai mult pe cap. 3. refl. (Despre o mulţime de persoane sau de lucruri în mişcare) A se aduna, a se îngrămădi unul lângă altul, unul peste altul; a se înghesui. ♦ (pop.) A se grăbi, a da zor. – lat. in-de(n)sare.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNDESÁ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. îmbulzi. 3. a se băga, a se îmbulzi, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Nu vă mai îndesa aşa în mine!) 4. a băga, a înfunda, a trage, a vârî. (îndesa căciula pe cap.) 5. v. bătători. 6. v. tasa.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîndesá (a înghesui) vb., ind. prez. 1 sg. îndés, 3 sg. şi pl. îndeásă; ger. îndesândTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNDESÁ îndés tranz. 1) (obiecte) A vârî cu forţa într-un spaţiu restrâns (ca să încapă mai mult); a înghesui; a ticsi. îndesa rufele într-un sac. 2) (căciula, pălăria etc.) A trage peste urechi, peste ochi. /<lat. inde[n]sareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNDESÁ mă îndés intranz. fam. (despre fiinţe) A se aduna în număr mare într-un spaţiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui; a se îmbulzi. /<lat. inde[n]sareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXîndesá (îndés, îndesát), vb. – 1. A presa, a apăsa. – 2. A înghesui, a burduşi. – 3. A strivi, a stîlci. – 4. A bătători, a îndesa. – 5. A înfige. – 6. A hăitui, a hărţui, a prigoni. – 7. (refl.) A se înghedui, a se îngrămădi. – 8. (refl.) A se condensa, a se face cît mai compact. – 9. A înmulţi, a repeta. – 10. (refl.) A se sătura. – Mr. (î)ndes, ndisare, megl. andes, andisari. lat. densāre (Puşcariu 831; Candrea-Dens., 486; DAR), cf. des. Ar putea fi şi der. intern al lui des; pare însă mai curînd că acest der. e var. îndesi, care se foloseşte mai ales cu sensul 9 şi care, în acest caz, ar fi mai curînd un dublet neol. (DAR îl consideră var., cu schimbare de suf.; după Densusianu, Hlr., 150, din lat. densῑre, cf. Puşcariu 831). – Der. îndesat, adj. (cu conţinutul presat; foarte plin; înfipt; apăsat, rostit cu insistenţă; dens; mic şi gros, rotofei), cf. mr. ndisat; îndesătură, s.f. (înv., insistenţă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.