- îmbrăcăminte
- ÎMBRĂCĂMÍNTE s.f. 1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălţămintea); veşminte, haine, straie. 2. Hârtie, material plastic etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărţi etc. 3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcţie pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [gen.: îmbrăcămintei] – Îmbrăca + suf. -ăminte.Trimis de valeriu, 04.01.2009. Sursa: DEX '98ÎMBRĂCĂMÍNTE s. 1. v. haină. 2. v. port. 3. v. vestimentaţie. 4. v. ţinută. 5. v. garderobă. 6. înveliş, învelitoare. (îmbrăcăminte la o carte, la un caiet.)Trimis de siveco, 20.05.2008. Sursa: SinonimeÎMBRĂCĂMÍNTE s. v. placentă.Trimis de siveco, 04.01.2009. Sursa: Sinonimeîmbrăcămínte s. f., g.-d. art. îmbrăcămíntei; pl. îmbrăcămínţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎMBRĂCĂMÍN//TE îmbrăcăminteţi f. 1) (nume generic) Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului; veşminte; vestimentaţie. îmbrăcăminte de vară. îmbrăcăminte de protecţie. 2) Strat de materiale aplicate pe suprafaţa unui obiect pentru a-l proteja. îmbrăcăminte rutieră. [G.-D. îmbrăcămintei] / a îmbrăca + suf. îmbrăcăminteăminteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX!îmbrăcămínte s. f., g.-d. art. îmbrăcămíntei/îmbrăcămínţii; (straturi de material) pl. îmbrăcămínţiTrimis de Laura-ana, 20.05.2008. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.