broboadă — BROBOÁDĂ, broboade, s.f. Basma mare şi groasă (de lână) cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate. – cf. bg. p o d b r a d k a. Trimis de valeriu, 24.02.2008. Sursa: DEX 98 BROBOÁDĂ s. (rar) fişiu, (reg.) îmbrobodea,… … Dicționar Român
dezbrobodi — DEZBROBODÍ, dezbrobodésc, vb. IV. refl. A şi scoate, a şi lua de pe cap broboada, basmaua, năframa etc. – Dez + [îm]brobodi. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 A dezbrobodi ≠ a îmbrobodi Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
îmbrobodire — ÎMBROBODÍRE s.f. Acţiunea de a (se) îmbrobodi; îmbrobodeală. v. îmbrobodi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Îmbrobodire ≠ dezbrobodire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎMBROBODÍRE s. îmbrobodit. (îmbrobodireul unei… … Dicționar Român
îmbrobodit — ÎMBROBODÍT1 s.n. Îmbrobodire. – v. îmbrobodi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMBROBODÍT2, Ă, îmbrobodiţi, te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. fig. (fam.) Amăgit, înşelat, păcălit. – v.… … Dicționar Român
dezgovi — DEZGOVÍ, dezgovésc, vb. IV. tranz. (pop.) A scoate găteala de pe capul miresei şi a i îmbrobodi capul cu maramă. – Dez + govi (reg. a ţine de urât miresei < sl.). Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 dezgoví vb., ind … Dicționar Român
probodi — probodí, probodésc, vb. IV (reg.) a păcăli, a înşela, a îmbrobodi. Trimis de blaurb, 31.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
îmbrobodeală — ÎMBROBODEÁLĂ, îmbrobodeli, s.f. Îmbrobodire; (concr.) obiect care serveşte la îmbrobodit. – Îmbrobodi + suf. eală. Trimis de valeriu, 03.04.2008. Sursa: DEX 98 ÎMBROBODEÁLĂ s. v. broboadă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
îmbălţa — ÎMBĂLŢÁ vb. v. însovoni. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime îmbălţá, îmbălţéz, vb. I (reg.) a pune balţul (balţ) (vălul) pe capul miresei; a înhobota, a îmbrobodi. Trimis de blaurb, 05.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
încârpui — ÎNCÂRPUÍ vb. v. îmbrobodi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
încălţa — ÎNCĂLŢÁ, încálţ, vb. I. 1. refl. A şi trage ghetele, a şi pune încălţămintea. ♢ tranz. Încalţă copilul. 2. tranz. A monta şine de fier pe obada roţilor unei căruţe, pe tălpile unei sănii etc. 3. tranz. fig. A înşela, a păcăli. – lat. incalceare.… … Dicționar Român