îmbolditor

îmbolditor: ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldeşte, îndeamnă, stimulează la acţiune. 2. fig. (Despre vorbe) Care înţeapă; caustic, înţepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

îmbolditór adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. şi pl. îmbolditoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎMBOLDIT//ÓR îmbolditoroáre (îmbolditoróri, îmbolditoroáre) 1) Care îmboldeşte; care îndeamnă (la o acţiune). 2) fig. (despre vorbe) Care conţine aluzii răutăcioase; usturător; înţepător; muşcător; pişcător; corosiv. /a îmboldi + suf. îmbolditortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

bold — BOLD, bolduri, s.n. (reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuţit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băţ ascuţit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înţepătură (dată cu acest băţ). 3. (înv.) Imbold. 4. (reg.) Element de… … Dicționar Român
împungător — ÎMPUNGĂTÓR, OÁRE, împungători, oare, adj. (reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuţit. ♦ fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ fig. (Despre vorbe) Înţepător, muşcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu… … Dicționar Român
înţepător — ÎNŢEPĂTÓR, OÁRE, înţepători, oare, adj. 1. Care înţeapă (1); care produce o senzaţie dureroasă ca de înţepătură. ♦ (Despre băuturi, mâncăruri, mirosuri etc.) Care dă senzaţia de înţepătură, care pişcă. 2. fig. Sarcastic, ironic. – Înţepa + suf.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias