Dicționar Român. 2013.
domesticit — DOMESTICÍT, Ă, domesticiţi, te, adj. Îmblânzit. – v. domestici. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DOMESTICÍT adj. îmblânzit, (înv.) dumesnicit. (Animal sălbatic domesticit.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
neîmblânzit — NEÎMBLÂNZÍT, Ă, neîmblânziţi, te, adj. (Despre animale) Sălbatic. ♦ (Despre oameni şi manifestările lor) Care nu este sau nu poate fi îmblânzit, potolit, îmbunat; neînduplecat, aprig. – Ne + îmblânzit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
calmat — CALMÁT, Ă, calmaţi, te, adj. (Despre oameni) Care s a liniştit, relaxat, destins. – v. calma. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CALMÁT adj. 1. domolit, îmblânzit, îmbunat, împăcat, liniştit, potolit. (Om calmat după o enervare.) 2. v … Dicționar Român
dumesnicit — DUMESNICÍT adj. v. domesticit, îmblânzit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
implacabil — IMPLACÁBIL, Ă, implacabili, e, adj. Care nu poate fi înduplecat, atenuat, îmblânzit; neîndurător, inexorabil. – Din fr. implacable, lat. implacabilis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMPLACÁBIL adj. v. crud. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
sălbatic — SĂLBÁTIC, Ă, sălbatici, ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; p. ext. greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă nelinişte, spaimă sau violenţă,… … Dicționar Român
îmblânzitor — ÎMBLÂNZITÓR, OÁRE, îmblânzitori, oare, s.m. şi f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentaţii publice, mai ales la circ. Îmblânzi + suf. tor. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎMBLÂNZITÓR s. v.… … Dicționar Român
înmuiat — ÎNMUIÁT, Ă, înmuiaţi, te, adj. 1. Introdus în apă sau în alt lichid; umezit, îmbibat cu un lichid. ♦ (Despre ochi) Înlăcrimat. 2. Devenit moale (prin încălzire sau prin adaos de lichid). ♦ fig. Fără vlagă, fără putere. 3. fig. (Despre oameni şi… … Dicționar Român
învăţat — ÎNVĂŢÁT1 s.n. Învăţare. – v. învăţa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNVĂŢÁT2, Ă, învăţaţi, te, adj. Care ştie multă carte; instruit, cult2, erudit, doct; p. ext. priceput. ♦ (Substantivat) Savant. 2. (Despre texte, cunoştinţe,… … Dicționar Român
