îmbelşugat

îmbelşugat
ÎMBELŞUGÁT, -Ă, îmbelşugaţi, -te, adj. Care are din abundenţă cele trebuincioase. ♦ Care există din belşug, din abundenţă. [var.: (reg.) îmbielşugát, -ă adj.] – v. îmbelşuga.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎMBELŞUGÁT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, (livr.) opulent. (A dus o viaţă îmbelşugat.) 3. abundent, bogat, copios, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz îmbelşugat.) 4. bogat, des, învolt. (Cu păr îmbelşugat.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎMBELŞUGÁ//T îmbelşugattă (îmbelşugatţi, îmbelşugatte) 1) v. A ÎMBELŞUGA. 2) (despre bunuri) Care este în cantitate mare; din belşug; abundent; bogat. 3) Care se află cu prisosinţă. /v. a îmbelşuga
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • bogat — BOGÁT, Ă, bogaţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) care dispune de multe şi mari mijloace materiale, care are mulţi bani; (om) avut. 2. adj. Care se află, care conţine ceva în cantitate mare. Fructele sunt bogate în vitamine. ♦… …   Dicționar Român

  • opulent — OPULÉNT, Ă, opulenţi, te, adj. (livr.) Bogat, îmbelşugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus. Trimis de ana zecheru, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  Opulent ≠ sărac Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  OPULÉNT… …   Dicționar Român

  • princiar — PRINCIÁR, Ă, princiari, e, adj. Care aparţine unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ fig. Măreţ; bogat, îmbelşugat; somptuos. [pr.: ci ar] – Din fr. princier. Trimis de ana zecheru, 13.04.2004. Sursa: DEX 98  PRINCIÁR adj. (înv.) …   Dicționar Român

  • sardanapalic — SARDANAPÁLIC, Ă, sardanapalici, ce, adj. (Livr (livresc).; despre ospeţe, mod de viaţă) Exagerat de îmbelşugat, de luxos. ♦ (livr.) Decăzut. – Sardanapal (n. pr.) + suf. ic. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SARDANAPÁLIC adj. ( …   Dicționar Român

  • abundent — ABUNDÉNT, Ă, abundenţi, te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelşugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, ntis. Trimis de ana zecheru, 28.07.2002. Sursa: DEX 98  abundént, ă adj. care abundă; profuz. (după fr. abondant,… …   Dicționar Român

  • copios — COPIÓS, OÁSĂ, copioşi, oase, adj. Imbelşugat, bogat, abundent; îndestulat. [pr.: pi os] – Din fr. copieux, lat. copiosus. Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2004. Sursa: DEX 98  Copios ≠ mizer Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  COPIÓS adj …   Dicționar Român

  • pantagruelic — PANTAGRUÉLIC, Ă, pantagruelici, ce, adj. (livr.; despre pofta de mâncare, foame) Extraordinar, colosal, devorant; (despre ospeţe, mese) foarte bogat. [pr.: gru e ] – Din fr. pantagruélique. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • spornic — SPÓRNIC, Ă, spornici, ce, adj. 1. Îmbelşugat, abundent, bogat, mult; productiv. ♦ (Despre alimente) Care ţine mult, care nu se consumă repede; economic. ♦ fig. (pop.) Vorbăreţ. Spornic la vorbă. 2. Care are spor2 la treabă; harnic, vrednic. ♦… …   Dicționar Român

  • belşug — BELŞÚG s.n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundenţă, bogăţie. ♢ loc. adv. Din belşug = în cantitate mare, din plin. [var.: (reg.) bielşúg, bilşúg s.n.] – Din magh. böség. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”