- princiar
- PRINCIÁR, -Ă, princiari, -e, adj. Care aparţine unui principe, privitor la un principe, de principe. ♦ fig. Măreţ; bogat, îmbelşugat; somptuos. [pr.: -ci-ar] – Din fr. princier.Trimis de ana_zecheru, 13.04.2004. Sursa: DEX '98PRINCIÁR adj. (înv.) principesc, prinţesc. (Fami-lie princiar.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePRINCIÁR adj. v. abundent, bogat, copios, îmbelşugat, îndestulat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprinciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. princiári; f. sg. princiáră, pl. princiáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRINCIÁR princiară (princiari, princiare) 1) Care ţine de prinţ; propriu prinţilor. 2) fig. Care impune prin bogăţie şi fast. [Sil. -ci-ar] /<fr. princierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPRINCIÁR, -Ă adj. 1. De prinţ, al unui prinţ. 2. (fig.) Somptuos, bogat, măreţ, îmbelşugat. [pron. -ci-ar. / cf. fr. princier].Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DNPRINCIÁR, -Ă adj. 1. de prinţ, al unui prinţ. 2. (fig.) somptuos, bogat, măreţ, îmbelşugat. (< fr. princier)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.