- zvânta
- ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puţin. ♦ tranz. A-şi şterge, a-şi usca (lacrimile, ochii, obrajii). 2. tranz. fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. ♢ expr. A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. ♦ A slei, a epuiza, a secătui. ♦ (În propoziţii consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acţiunilor respective) Fură de zvântă. Mănâncă de zvântă. [prez. ind. şi: zvântéz] – lat. *exventare.Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. 3. (Neobişnuit) A ridica, a zvârli în sus.Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLCZVÂNTÁ vb. 1. v. usca. 2. v. nimici.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeZVÂNTÁ vb. v. descărca, deşerta, goli, snopi, stâlci.Trimis de siveco, 18.04.2009. Sursa: Sinonimezvântá vb., ind. prez. 1 sg. zvânt/zvântéz, 3 sg. zvântă; conj. prez. 3 sg. şi pl. zvânteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ZVÂNT//Á zvânt tranz. 1) A face să se zvânte; a zbici. 2) fig. A face să nu mai existe; a şterge de pe faţa pământului; a nimici; a distruge; a prăpădi. ♢ zvânta în bătaie (sau bătăi) pe cineva a bate foarte tare pe cineva. Bea de zvântă bea foarte mult. 3) A face să nu mai dispună de ceva; a secătui; a slei. zvânta de bani. [Şi. zvântez] /<lat. exventareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ZVÂNTÁ mă zvânt intranz. A se usca puţin (la suprafaţă); a se zbici. Rufele s-au zvântat. /<lat. exventareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.