zurlíu — adj. m., f. zurlíe; pl. m. şi f. zurlíi … Romanian orthography
dezmetic — DEZMÉTIC, Ă, dezmetici, ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. – cf. b e z m e t i c. Trimis de dante, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEZMÉTIC adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.… … Dicționar Român
deşucheat — DEŞUCHEÁT, Ă, deşucheaţi, te, adj. (pop. şi fam.; despre oameni, despre sentimentele şi acţiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmăţat, destrăbălat, imoral. – Des1 + şucheat (reg. smintit < magh.). Trimis de IoanSoleriu, 16 … Dicționar Român
prilestit — PRILESTÍT adj. v. ademenit, aiurea, aiurit, amăgit, bezmetic, chircit, degenerat, descreierat, închircit, înşelat, momit, nebun, nedezvoltat, păcălit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, prostit, sedus, sfrijit, smintit, trişat, ţicnit,… … Dicționar Român
pălăvatic — PĂLĂVÁTIC, Ă, pălăvatici, ce, adj. (reg.) 1. Nemernic, ticălos. 2. Zănatic, uşuratic. ♦ (Substantivat) Persoană care vorbeşte anapoda, fără rost; palavragiu. – cf. bg. p a l a v neastâmpărat . Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
saitoc — SAITÓC adj. v. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprinţar, vioi, zăpăcit, zbânţuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpaiat, zvânturat, zvânturatic. Trimis de siveco, 29.09.2008. Sursa: Sinonime SAITÓC s. v. salt, săltătură, săritură.… … Dicționar Român
sanchiu — SANCHÍU, ÍE, sanchii, adj. (pop.) Tăcut, posac, ursuz; încăpăţânat. – et. nec. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 SANCHÍU adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, bizar, ciudat, curios, descreierat, excentric, extravagant, fantasmagoric … Dicționar Român
silhui — SILHÚI, IE, silhui, ie, adj. (Despre locuri) Acoperit cu sihle; p. ext. de nepătruns, neumblat, sălbatic. ♦ fig. (Despre fiinţe) Cu mişcări dezordonate; zăpăcit, bezmetic, împrăştiat. – Silhă + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
smintit — SMINTÍT, Ă, smintiţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care şi a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca şi cum şi ar fi pierdut o; ieşit din minţi; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor ) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuinţă,… … Dicționar Român
smucit — SMUCIT1 s.n. Faptul de a (se) smuci; mişcare bruscă şi scurtă; smuceală, smucire, smucitură. – v. smuci. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SMUCÍT2, Ă, smuciţi, te, adj. 1. (În sintagme şi expr.) Vorbă smucită = vorbă spusă grăbit … Dicționar Român
