frământat — FRĂMÂNTÁT1 s.n. Frământare. – v. frământa. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FRĂMÂNTÁT2, Ă, frământaţi, te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. fig. Cuprins de nelinişte; zbuciumat, agitat. – v. frământa. Trimis de … Dicționar Român
agitat — AGITÁT, Ă, agitaţi, te, adj. (Despre oameni şi animale) Care se mişcă încoace şi încolo; care se agită. ♦ fig. Tulburat, neastâmpărat, neliniştit. ♦ fig. (Despre un interval de timp, o viaţă etc.) Bogat în evenimente; frământat, tumultuos. – v.… … Dicționar Român
dionisiac — DIONISIÁC, Ă, dionisiaci, ce, adj. 1. (În sintagma) Sărbătorile (sau serbările) dionisiace (şi substantivat, f. pl.) = serbări organizate în Grecia antică în cinstea zeului Dionysos. 2. (În artă şi cultură) Care are o atitudine de extaz, de… … Dicționar Român
tulburat — TULBURÁT, Ă, tulburaţi, te, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparenţă, de limpezime, amestecat cu impurităţi. ♦ (Despre ape) Zbuciumat, agitat, învolburat. ♦ (Despre cer) Înnorat, ceţos, posomorât. 2. fig. (Despre oameni şi despre… … Dicționar Român
bocet — BÓCET, bocete, s.n. 1. Plâns zbuciumat, însoţit de vaiete, strigăte, tânguiri; jalet, vaiet. 2. Lamentaţie improvizată, de obicei versificată şi cântată pe o anumită melodie, care face parte din ritualul înmormântărilor (la ţară); cântare de mort … Dicționar Român
boci — BOCÍ, bocesc, vb. IV. intranz. şi refl. A plânge tare (cu vaiete şi strigăte). ♦ tranz. A recita bocete la înmormântarea cuiva. – Din boace (înv. şi reg. voce < lat.). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A boci ≠ a chicoti … Dicționar Român
calm — CALM, Ă, calmi, e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de linişte deplină. ♢ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe şi ploi abundente. Calm… … Dicționar Român
canonit — CANONÍT adj. v. chinuit, consumat, frământat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
chinuit — CHINUÍT, Ă, chinuiţi, te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferinţe. Viaţă chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (şi nu prea izbutit) – v. chinui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHINUÍT… … Dicționar Român
colcotos — COLCOTÓS, OÁSĂ, colcotoşi, oase, adj. (Rar) Clocotitor. – Colcot + suf. os. Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 COLCOTÓS adj. v. agitat, clocotitor, frămân tat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat. Trimis de siveco,… … Dicționar Român