dionisiac

DIONISIÁC, -Ă, dionisiaci, -ce, adj. 1. (În sintagma) Sărbătorile (sau serbările) dionisiace (şi substantivat, f. pl.) = serbări organizate în Grecia antică în cinstea zeului Dionysos. 2. (În artă şi cultură) Care are o atitudine de extaz, de zbucium, plină de pasiuni. [pr.: di-o-ni-si-ac] – Din fr. dionysiaque.

Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX '98



DIONISIÁC adj. bahic. (Serbările dionisiac.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



dionisiác adj. m. (sil. di-o-, -si-ac), pl. dionisiáci; f. sg. dionisiácă, pl. dionisiáce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DIONISIÁ//C dionisiaccă (dionisiacci, dionisiacce) 1) Care ţine de Dionisos (Bachus), zeul vinului şi al viţei de vie; propriu lui Dionisos; bahic. 2) Care este propriu inspiraţiei, entuziasmului; care exprimă stări pasionale, zbucium sufletesc etc. Artă dionisiaccă. [Sil. -si-ac] /<fr. dionisiaque

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DIONISIÁC, -Ă adj. 1. Referitor la Dionysos; zbuciumat, plin de fervoare; bahic. 2. (fil. op. a p o l i n i c) Termen folosit de Nietzsche pentru a denumi o atitudine afectivă, exprimând impulsurile iraţionale ale vieţii; extatic, pasionat, zbuciumat. [pron. di-o-ni-si-ac. / < fr. dionysiaque, cf. lat. dionysiacus, gr. dionysiakos < Dionysos – zeul vinului la vechii greci].

Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN



DIONISIÁC, -Ă adj. 1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian. o serbări ĕ = dionisii. 2. (la Nietzsche) care desemnează predominanţa impulsivă a pasiunilor, a simţurilor dezlănţuite, beţia extatică. (< fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN