- zbilţ
- ZBILŢ, zbilţuri, s.n. 1. Laţ de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi. 2. Unealtă formată dintr-un cârlig fixat de o coadă de lemn, cu care se trag afară din apă peştii mari. – et. nec.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ZBILŢ, zbílţuri, s.n. zbilţ (creaţie onomatopeică, care presupune ideea unei mişcări dezordonate ca cea a unei păsări sau a unui animal care se zbate pentru a se elibera dintr-o cursă; relaţia semantică este aceeaşi ca a interj. smâc cu subst. smâc = laţ; pentru explicarea fonetică a interj. imitative *bâlţ sau *bilţ, cf. bâţ, zgâlţ, (go)gâlţ, hâlţ(a), etc.; unica explicaţie a etimologiei acestui cuvânt care s-a încercat să se facă până acum (din magh. bélc = cocean) este puţin probabilă)Trimis de tavi, 29.05.2004. Sursa: DERzbilţ s. n., pl. zbílţuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficZBILŢ zbilţuri n. 1) Laţ de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi. 2) Instrument special, care constă dintr-un cârlig sau o plasă fixată la capătul unui băţ, folosit la scoaterea peştilor mari din apă. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.