- zbilţui
- ZBILŢUÍ, zbílţui, vb. IV. tranz. A strânge, a uni cu putere. (zbilţ + suf. -ui)Trimis de tavi, 29.05.2004. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
bilţui — BILŢUÍ, bílţui, vb. IV. tranz. (var.) Zbilţui. (bilţ + suf. ui) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
ghilţui — GHILŢUÍ, ghílţui, vb. IV. tranz. (var.) Zbilţui. (ghilţ + suf. ui) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
zghilţui — ZGHILŢUÍ, zghílţui, vb. IV. tranz. (var.) Zbilţui. (zghilţ + suf. ui) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
înghilţa — ÎNGHILŢÁ, înghílţ, vb. I. tranz. (var.) Zbilţui. (pref. în + ghilţ + suf. a) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
înghilţăi — ÎNGHILŢĂÍ, înghílţăi, vb. IV. tranz. (var.) Zbilţui. (pref. în + ghilţ + suf. ăi) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER … Dicționar Român