zbierá — vb., ind. prez. 1 sg. zbiér, 3 sg. şi pl. zbiárã; conj. prez. 3 sg. şi pl. zbiére … Romanian orthography
leży [zbiera się] — {{stl 8}}{coś} {{/stl 8}}leży [zbiera się] {{/stl 13}}{{stl 8}}{komuś} {{/stl 8}}{{stl 22}}na wątrobie {{/stl 22}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} coś kogoś martwi, nie daje komuś spokoju; także: ktoś ma pretensje do kogoś … Langenscheidt Polski wyjaśnień
śmierć zbiera (krwawe) żniwo — {{/stl 13}}{{stl 7}} podniośle: ginie wielu ludzi : {{/stl 7}}{{stl 10}}W czasie natarcia śmierć zbierała krwawe żniwo. {{/stl 10}} … Langenscheidt Polski wyjaśnień
mugi — MUGÍ, pers. 3 mugeşte, vb. IV. intranz. I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. II. p. anal. 1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a răcni. 2. (Despre unele instrumente muzicale,… … Dicționar Român
zebrać — dk IX, zbiorę, zbierzesz, zbierz, zebraćał, zebraćany zbierać ndk I, zebraćam, zebraćasz, zebraćają, zebraćaj, zebraćał, zebraćany 1. «biorąc, wydostając skądś po kolei, zgromadzić coś w jednym miejscu; skupić w swoim posiadaniu» Pszczoły… … Słownik języka polskiego
urla — URLÁ, úrlu, vb. I. intranz. 1. (Despre oameni şi animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ intranz. şi tranz. p. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a ţipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (şi neplăcut pentru… … Dicționar Român
rage — RÁGE, rag, vb. III. intranz. (Despre unele animale) A scoate răgete. ♦ fig. (Despre oameni) A ţipa, a răcni, a zbiera, a urla. [var.: răgí s.f.] – Din lat. ragere. Trimis de LauraGellner, 02.03.2007. Sursa: DEX 98 RÁGE vb … Dicționar Român
răcni — RĂCNÍ, răcnesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre animale) A scoate strigăte puternice şi prelungi; a rage, a mugi, a zbiera. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice; p. ext. a vorbi răstit şi tare, a se răsti (la cineva). – Din sl. ryknonti.… … Dicționar Român
sparge — SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) preface în bucăţi, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ♢ expr. (refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecinţele neplăcute ale… … Dicționar Român
striga — STRIGÁ, strig, vb. I. I. intranz. 1. A scoate sunete puternice, ţipete; a răcni. ♦ A semnaliza ceva prin ţipete; a cere ajutor prin ţipete. 2. (Despre animale şi păsări) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei. II. 1. tranz. A spune, a … Dicționar Român
