Dicționar Român. 2013.
plângăcios — PLÂNGĂCIÓS, OÁSĂ, plângăcioşi, oase, adj. Plângăreţ. – Plânge + suf. ăcios. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98 PLÂNGĂCIÓS adj. plângăreţ, scâncit, smiorcăit, văicăreţ, (rar) plângaci, văităreţ, văitător, (fam.) bâzâit. (Ce copil… … Dicționar Român
smiorcăit — SMIORCĂIT1 s.n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit1. – v. smiorcăi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SMIORCĂÍT2, Ă, smiorcăiţi, te, adj. Plângăreţ,… … Dicționar Român
văitător — VĂITĂTÓR, OÁRE, văitători, oare, adj. (Rar.) Care se vaită, care se tânguieşte; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreţ. [var.: văietătór, oare adj.] – Văita + suf. ător. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VĂITĂTÓR adj … Dicționar Român
