Dicționar Român. 2013.
morişcă — MORÍŞCĂ, morişti, s.f. 1. Maşină mică de vânturat grâne. 2. Râşniţă cu care se macină pesmet, cafea, piper etc. 3. Moară mică pusă în mişcare de vânt, de apă sau cu mâna. 4. Jucărie care înfăţişează aripile sau roata unei mori de vânt; jucărie… … Dicționar Român
vânturare — VÂNTURÁRE, vânturări, s.f. Acţiunea de a vântura şi rezultatul ei; vânturat; fig. frământare, agitaţie, tulburare. – v. vântura. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂNTURÁRE s. (agron.) vânturat, (rar) vânturătură. (vânturare… … Dicționar Român
felezui — felezuí, felezuiésc, vb. IV (reg.) 1. a curăţi locul de rămăşitele grâului vânturat cu felezeul (felezeu) (v.); a primiti. 2. (refl.; despre oameni, fam.) a se găti frumos, a se dichisi, a se ferchezui. 3. (despre cai) a agita coada. Trimis de… … Dicționar Român
primiti — primití, primitésc, vb. IV (reg.) 1. (despre pleava sau paiele de cereale) a da la o parte, a curăţi, a mătura cu primiteaua (primitea) (felezeul, târnul) la vânturat cu lopata. 2. a mătura în casă, a scutura, a curăţi; a înnoi, a reînnoi; a… … Dicționar Român
sâdeşcă — sâdéşcă, sâdéşti, s.f. (reg.) 1. instrument rudimentar de vânturat grăunţele; vântureşcă. 2. (în forma: sideşcă) căuş de metal folosit la moară. 3. (în forma: sudeşcă) lingură de metal sau de lemn. Trimis de blaurb, 23.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
vânturătoare — VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s.f. 1. Maşină agricolă de sortat, care curăţă seminţele de impurităţi printr un curent de aer produs de un ventilator şi prin cernerea restului prin site. 2. Maşină folosită în turnătorie pentru vânturarea… … Dicționar Român
vânturătură — VÂNTURĂTÚRĂ, vânturături, s.f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea seminţelor; pleavă. – Vântura + suf. ătură. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂNTURĂTÚRĂ s. v. pleavă, vânturare, vânturat. Trimis… … Dicționar Român
zburdalnic — ZBURDÁLNIC, Ă, zburdalnici, ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. uşuratic. ♦ fig. (Despre stări sufleteşti sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioşie, de vioiciune;… … Dicționar Român
