- vânturătoare
- VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s.f. 1. Maşină agricolă de sortat, care curăţă seminţele de impurităţi printr-un curent de aer produs de un ventilator şi prin cernerea restului prin site. 2. Maşină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare.Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98VÂNTURĂTOÁRE s. (agron.) 1. trior, (prin Bucov.) şpiţ, (Transilv. şi Maram.) vânturaşcă. 2. morişcă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimevânturătoáre (aventurieră) s. f., g.-d. art. vânturătoárei; pl. vânturătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficvânturătoáre (maşină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVâNTURĂT//OÁRE vânturătoareóri f. Maşină agri-colă care curăţă seminţele cerealelor de impurităţi cu ajutorul ventilatoarelor sau prin cernere; trior. /a vântura + suf. vânturătoareoareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.