şpiţ

şpiţ
ŞPIŢ1, şpiţi, s.m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr pufos, cu urechi drepte şi bot ascuţit; câine din această rasă. – Din germ. Spitz.
Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX '98

ŞPIŢ2, şpiţuri, s.n. 1. (tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oţel cu vârful ascuţit, folosită la găurirea pietrelor naturale şi artificiale sau la prelucrarea suprafeţei lor. 2. (tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârşitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremităţii ascuţite sau muchiei unor obiecte, construcţii etc. 4. (reg.) Ţigaret scurt. – Din germ. Spitze.
Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX '98

ŞPIŢ s. v. blacheu, dantelă, trior, vânturătoare.
Trimis de siveco, 04.08.2008. Sursa: Sinonime

şpiţ (zool.) s. m., pl. şpiţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

şpiţ (tehn., tipogr.) s. n., pl. şpíţuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŞpiŢ1 şpiţuri n. 1) Unealtă formată dintr-o bară de oţel, ascuţită la vârf, cu ajutorul căreia se prelucrează piatra. 2) Vârf sau muchie ascuţită a unui obiect. /<germ. Spitze
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ŞpiŢ2 şpiţuri n. poligr. Semn tipografic în formă de linie, care se pune ca ornament între compartimente sau la sfârşitul unui text. /<germ. Spitz
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ŞpiŢ3 şpiţi m. 1) Rasă de câini de talie mică, cu bot ascuţit, cu urechi drepte şi cu păr moale şi lung. 2) Câine din această rasă. /<germ. Spitz
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ŞPIŢ s.n. 1. (Poligr.) Linie simplă sau înflorată, ornament etc. aşezat la sfârşitul unui articol, al unui capitol etc. 2. Unealtă formată dintr-o bară de oţel ascuţită, care serveşte la prelucrarea pietrei de construcţie, la spargerea betoanelor. 3. (fam.) Vârf ascuţit al unui obiect. 4. Ţigaret scurt. [pl. -ţuri. / < germ. Spitze].
Trimis de LauraGellner, 25.05.2007. Sursa: DN

ŞPIŢ s.m. Rasă de câini cu păr pufos şi urechi drepte. [< germ. Spitz].
Trimis de LauraGellner, 27.05.2007. Sursa: DN

ŞPIŢ1 s. m. rasă de câini cu păr pufos şi urechi drepte. (< germ. spitz)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

ŞPIŢ2 s. n. 1. (poligr.) linie simplă sau înflorată, ornament la sfârşitul unui articol, capitol etc. 2. bară de oţel cu vârf ascuţit care serveşte la prelucrarea pietrei de construcţie, la spargerea betoanelor. 3. (fam.) vârf ascuţit al unui obiect. 4. ţigaret scurt. (< germ. Spitze)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

şpiţ (-ţuri), s.n. – 1. Băţ cu vîrf. – 2. Lucrătură din puncte. – 3. Gravură tipografică. – var. spiţ. germ. Spitz(e) "vîrf" (Borcea 206). – Der. spiţărat, adj. (brodat, cusut cu ajur).
Trimis de blaurb, 11.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую
Synonyms:
, / , , , , , , ,


Look at other dictionaries:

  • Spit — may refer to: *Spitting, the act of forcibly expelling from the mouth ** Spit, another word for saliva *Spit (archaeology) an archaeological term for a unit of archaeological excavation *Spit (landform), a section of land that extends into a body …   Wikipedia

  • spit — Ⅰ. spit [1] ► VERB (spitting; past and past part. spat or spit) 1) eject saliva forcibly from one s mouth. 2) forcibly eject (food or liquid) from one s mouth. 3) say in a hostile way. 4) (o …   English terms dictionary

  • spit — spit1 [spit] n. [ME spite < OE spitu, akin to OHG spizzi, sharp: for IE base see SPIKE1] 1. a thin, pointed rod or bar on which meat is impaled for broiling or roasting over a fire or before other direct heat 2. a narrow point of land, or a… …   English World dictionary

  • Spit — Spit, v. t. [imp. & p. p. {Spitted}; p. pr. & vb. n. {Spitting}.] [From {Spit}, n.; cf. {Speet}.] 1. To thrust a spit through; to fix upon a spit; hence, to thrust through or impale; as, to spit a loin of veal. Infants spitted upon pikes. Shak.… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Spit — Spit, v. t. [imp. & p. p. {Spit} ({Spat}, archaic); p. pr. & vb. n. {Spitting}.] [AS. spittan; akin to G. sp[ u]tzen, Dan. spytte, Sw. spotta,Icel. sp?ta, and prob. E. spew. The past tense spat is due to AS. sp?tte, from sp?tan to spit. Cf.… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Spit — Spit, v. t. [imp. & p. p. {Spit} ({Spat}, archaic); p. pr. & vb. n. {Spitting}.] [AS. spittan; akin to G. sp[ u]tzen, Dan. spytte, Sw. spotta,Icel. sp?ta, and prob. E. spew. The past tense spat is due to AS. sp?tte, from sp?tan to spit. Cf.… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Spit — Студийный альбом Kittie …   Википедия

  • spit — vb, spit or spat spat; spit·ting vt to eject (as saliva) from the mouth vi to eject saliva from the mouth spit n SALIVA …   Medical dictionary

  • spit up — {v.} To vomit a little. * /The baby always spits up when he is burped./ * /Put a bib on the baby. I don t want him to spit up on his clean clothes./ …   Dictionary of American idioms

  • spit up — {v.} To vomit a little. * /The baby always spits up when he is burped./ * /Put a bib on the baby. I don t want him to spit up on his clean clothes./ …   Dictionary of American idioms

  • Spit — Spit, v. i. To attend to a spit; to use a spit. [Obs.] [1913 Webster] She s spitting in the kitchen. Old Play. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”