vulgaritáte — s. f., g. d. art. vulgaritäţii; (expresii, fapte) pl. vulgaritäţi … Romanian orthography
PELUSIUM — oppid. in extrema Aegypti ora, quae Casiotidi contermina est, a quo et extremum Nili ostium, coeteris Orientalius, quô Aegyptus ab Asia terminatur, Pelusium, seu Pelusiacum vocatur. Nunc Carabes Tyrio, Lucan. l. 8. v. 466. In vada decurrit… … Hofmann J. Lexicon universale
indistincţie — INDISTÍNCŢIE s.f. Starea a ceea ce este indistinct; neclaritate. ♦ Lipsă de distincţie; vulgaritate. [gen. iei. / < fr. indistinction]. Trimis de LauraGellner, 29.04.2005. Sursa: DN INDISTÍNCŢIE s. f. starea a ceea ce este indistinct;… … Dicționar Român
mitocănie — MITOCĂNÍE, mitocănii, s.f. Atitudine, comportare, afirmaţie etc. de mitocan; mojicie, grosolănie, bădărănie, vulgaritate. – Mitocan + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MITOCĂNÍE s. bădărănie, grosolănie, impoliteţe,… … Dicționar Român
trivialitate — TRIVIALITÁTE, trivialităţi, s.f. Însuşirea a ceea ce este trivial; lipsă de pudoare, necuviinţă, neruşinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [pr.: vi a ] – Din fr. trivialité. Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TRIVIALITÁTE s … Dicționar Român
SARAPIS — I. SARAPIS Insul. in sinu Indico, Steph. II. SARAPIS ut Graeci fere vocant, sive Serapis, ut Latini saepius dicunt, Θεὸς ἑπταγράμματος Deus cum nomine septem literarum, in veter. Epigramm. et apud Hesychium; quemadmodum et Apis, praecipuô honore… … Hofmann J. Lexicon universale
volgarità — vol·ga·ri·tà s.f.inv. AU 1a. l essere volgare; mancanza di educazione: la sua volgarità è insopportabile | caratteristica di ciò che è volgare: volgarità di un atteggiamento, di una risposta Sinonimi: beceraggine, cafonaggine, inciviltà,… … Dizionario italiano
al — AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu al… … Dicționar Român
alalt — álált, adj. şi pron. – Celălalt. – Numeroase var., datorită comp. cu cel sau cest: ălalt, (a)cel(a)lalt, (a)celălalt, celalt, ălălalt, (a)cest(ă)lalt, (a)cestalalt şi aceleaşi forme cu grupul final disimilat în nt. lat. ille altĕr (DAR). În limba … Dicționar Român
baftă — BÁFTĂ, bafte, s.f. (arg. şi fam.) Noroc, şansă. – Din ţig. baht. cf. tc. b a h t . Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BÁFTĂ s. v. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, noroc, onoare, preţuire, respect, stimă, şansă,… … Dicționar Român
