- baftă
- BÁFTĂ, bafte, s.f. (arg. şi fam.) Noroc, şansă. – Din ţig. baht. cf. tc. b a h t .Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BÁFTĂ s. v. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, noroc, onoare, preţuire, respect, stimă, şansă, trecere, vază.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebáftă s. f., g.-d. art. báftei; pl. báfteTrimis de siveco, 17.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficBÁFT//Ă baftăe f. fam. Concurs de împrejurări favorabile; noroc. A avea baftă. /<turc. bahtTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbáftă (báfte), s.f. – Noroc, succes. tc. baht (Popescu-Ciocănel 14; DAR; Ronzevalle 48), care a trecut în ţig. batch (Miklosich, Zig., 172; Wlislocki 72). În rom. pare a fi intrat prin intermediul ţig. (Graur 124; Graur, Notes, IV, 196; Juilland 157) şi consideră o nuanţă de vulgaritate; cu toate că este un cuvînt foarte folosit în limbajul comun, apare rareori în literatură. Din tc. provin şi ngr. βάχτ, alb. baft, bg., sb. bacht. – Stamati foloseşte de mai multe ori cuvîntul baftă, cu sensul de "gură, cioc"; nu cunoaştem raţiunea acestei întrebuinţări, care nu apare la alt autor şi pe care nu o găsim în dicţionare. – Der. băftos, adj. (norocos).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.