vieţuitor

vieţuitor: VIEŢUITÓR, -OÁRE, vieţuitori, -oare, adj. (înv. şi pop.) Care vieţuieşte; (care este) în viaţă, viu. ♦ (Substantivat, f.) Vietate, fiinţă. [pr.: -ţu-i-] – Vieţui + suf. -tor.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VIEŢUITÓR adj. v. viu.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vieţuitór adj. m. (sil. vie-), pl. vieţuitóri; f. sg. şi pl. vieţuitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VIEŢUIT//ÓR vieţuitoroáre (vieţuitoróri, vieţuitoroáre) rar Care vieţuieşte; aflat în viaţă; trăitor; viu. /a vieţui + suf. vieţuitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

trăitor — TRĂITÓR, ÓARE, trăitori, oare, adj. (Rar) 1. Care trăieşte, care este în viaţă, care există; viu, vieţuitor. 2. Care îşi duce viaţa, care locuieşte undeva. [pr.: tră i ] – Trăi + suf. tor. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TRĂITÓR adj … Dicționar Român
convieţuitor — CONVIEŢUITÓR, OÁRE, convieţuitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care trăieşte în acelaşi loc cu altcineva. [pr.: ţu i ] – Convieţui + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 convieţuitór adj. → vieţuitor Trimis de siveco … Dicționar Român
viu — VÍU, VÍE, vii, adj., s.n. I. adj. 1. (Adesea substantivat), Care se află în viaţă, care trăieşte; înzestrat cu viaţă. ♢ loc. adj., adv. De viu = fiind încă în viaţă. ♢ loc. adv. Pe viu = în mod direct, nemijlocit. ♢ expr. Prin (sau cu) vi … Dicționar Român
şezător — ŞEZĂTÓR, OÁRE, şezători, oare, adj., s.f. 1. adj. (înv.) Care are domiciliul într un loc, care locuieşte în... 2. s.f. Adunare restrânsă la sate în serile de iarnă, la care participanţii lucrează şi totodată petrec, spunând poveşti, glume,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias