viu

VÍU, VÍE, vii, adj., s.n. I. adj. 1. (Adesea substantivat), Care se află în viaţă, care trăieşte; înzestrat cu viaţă. ♢ loc. adj., adv. De viu = fiind încă în viaţă. ♢ loc. adv. Pe viu = în mod direct, nemijlocit. ♢ expr. Prin (sau cu) viu grai = oral. A jupui pe cineva (sau a lua cuiva pielea) de viu = a fi fără milă faţă de cineva, a cere cuiva mai mult decât poate da; a jecmăni, a jefui (pe cineva). Viu sau mort = în orice stare s-ar afla, în viaţă sau mort; cu orice preţ. ♢ (Substantivat, în expr.) A fi mort între vii = a fi ca şi mort. Nici cu viii, nici cu morţii, se spune despre un bolnav care nici nu moare, nici nu se înzdrăveneşte. Morţii cu morţii şi viii cu viii, se spune ca îmbărbătare celor care se consolează greu de moartea unei persoane dragi. ♦ Care este dotat cu simţire. ♢ Rană (sau carne) vie = rană (sau carne) a unui organism în viaţă care sângerează, de pe care s-a luat pielea. ♦ Care persistă, care dăinuieşte încă. Tradiţie vie. ♢ Limbă vie = limbă care se vorbeşte în mod curent în prezent, limbă în circulaţie. ♦ (În concepţia creştină) Etern, nemuritor, veşnic. 2. Plin de viaţă, de neastâmpăr; cu mişcări iuţi, vioaie. ♦ Animat, însufleţit. Discuţie vie. ♦ (Despre ochi) Care denotă vioiciune, inteligenţă; ager, vioi. 3. (Despre plante) Viguros, plin de sevă, sănătos, verde. ♦ (Despre ape) Care curge repede. ♦ (Despre foc) Care arde bine, cu flăcări mari. 4. (Despre sunete) Răsunător, puternic. ♦ (Despre lumină; p. ext. despre surse de lumină) Tare, puternic, orbitor. ♦ (Despre culori) Aprins; strălucitor. 5. (Despre abstracte) Intens, puternic. Durere vie. II. s.n. (Rar) Viaţă. – lat. vivus.

Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98



Viu ≠ decedat, defunct, mort, neînsufleţit, pal, palid, răposat, spălăcit, şters, veşted, neviu

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



VIU adj. 1. (înv. şi pop.) trăitor, vieţuitor. (Fiinţe viu.) 2. însufleţit. (Oameni viu şi oameni morţi.) 3. v. deschis. 4. (pop.) verde. (Plante viu şi plante uscate.) 5. v. intens. 6. intens, strălucitor, (fig.) aprins. (Culori viu.) 7. puternic, tare, (franţuzism) criant, (fig.) aprins. (O nuanţă viu a unei culori.) 8. v. chinuitor. 9. v. acut. 10. adânc, intens, mare, profund, puternic. (O impresie, o emoţie viu.) 11. intens, puternic, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înflăcărat, înfocat, pasionat. (O dorinţă viu.) 12. v. vivace. 13. febril, intens, încordat, însufleţit. (Ritm viu de muncă.) 14. animat, însufleţit. (O discuţie viu.) 15. v. susţinut. 16. v. veşnic. 17. actual, proaspăt. (O amintire mereu viu.) 18. v. expresiv.

Trimis de siveco, 20.04.2008. Sursa: Sinonime



VIU s. v. miez, mijloc, putere, toi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



argínt-viu s. n., art. argíntul-viu

Trimis de siveco, 17.03.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



stúrzul víilor s. m. + s. f. (sil. vi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



viu adj. m., s. m., pl. vii, art. víii; f. sg. vie, pl. vii

Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



viu s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



VI//U viue (viui) 1) Care trăieşte; care este în viaţă. ♢ Carne vie rană deschisă, care sângerează. De viu fiind încă în viaţă. viu sau mort în orice stare ar fi. Nici viu, nici mort (sau mai mult mort decât viu) extrem de slăbit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de viu (pe cineva) a fi necruţător faţă de cineva. 2) Care continuă să existe; care persistă, dăinuieşte. Tradiţie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viaţă; însufleţit. 4) (despre foc) Care arde cu flacără puternică. 5) (despre lumină) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; strălucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic şi desluşit. 8) (despre ochi) Care exprimă inteligenţă; ager. 9) (despre plante) Care este verde şi sănătos. [Monosilabic]. /<lat. vivus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX