vergeá — s. f., art. vergeáua, g. d. art. vergélei; pl. vergéle … Romanian orthography
fuscel — FUSCÉL, fuscei, s.m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de ţesut; vergea, joardă. 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 3. Fiecare dintre vergelele verticale… … Dicționar Român
baghetă — BAGHÉTĂ, baghete, s.f. 1. Vărguţă de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. ♢ expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ♢ Beţişor de lovit instrumentele muzicale de percuţie. ♢ Vergeaua … Dicționar Român
arbiu — ARBÍU, arbie, s.n. Vergea cu care în trecut se curăţa sau se încărca puşca. – Din tc. harbi. Trimis de romac, 24.02.2004. Sursa: DEX 98 ARBÍU s. 1. vargă, vergea. (Cu arbiul se curăţa odinioară ţeava puştii.) 2. (reg.) climpuş, (prin nordul… … Dicționar Român
arc — ARC, arcuri, şi (2) arce, s.n. 1. Armă (primitivă) de aruncat săgeţi, alcătuită dintr o vargă flexibilă uşor încovoiată şi o coardă prinsă de extremităţile vergii. ♦ p.anal. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprâncenei. 2. Porţiune dintr o… … Dicționar Român
corniză — CORNÍZĂ, cornize, s.f. Vergea de lemn sau de metal de care se atârnă draperiile sau perdelele. – cf. it. c o r n i c e. Trimis de IoanSoleriu, 24.10.2006. Sursa: DEX 98 corníză s. f., g. d. art. cornízei; pl. corníze Trimis de siveco,… … Dicționar Român
frige — FRÍGE, frig, vb. III. 1. tranz. A prepara un aliment (în special carne sau peşte) prin expunere directă la acţiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ♢ Compus: (fam.) frige linte s.m. invar. = om avar, zgârcit,… … Dicționar Român
furcă — FÚRCĂ, furci, s.f. 1. Unealtă agricolă formată dintr o prăjină de lemn sau de oţel terminată cu doi sau trei dinţi (încovoiaţi), folosită pentru strângerea fânului, clăditul şirelor, strângerea gunoiului, a băligarului etc. s expr. Parc ar fi… … Dicționar Român
săgeată — SĂGEÁTĂ, săgeţi, s.f. 1. Vergea de lemn, cu un vârf ascuţit (de fier, os, piatră) la un capăt, iar la celălalt cu două aripioare înguste, folosită în trecut (la unele populaţii şi astăzi) ca proiectil de vânătoare sau de luptă, aruncată dintr un… … Dicționar Român
arcuş — ARCÚŞ, arcuşuri, s.n. Vergea de lemn între capetele căreia se întind fire de păr de cal, care serveşte la producerea sunetelor unor instrumente cu coarde. – Arc + suf. uş. Trimis de ana zecheru, 28.05.2008. Sursa: DEX 98 ARCÚŞ s. (muz.) (reg.)… … Dicționar Român