- verbină
- VERBÍNĂ, verbine, s.f. Numele mai multor specii şi varietăţi de plante erbacee decorative cu frunze dinţate, ascuţite la vârf şi acoperite cu peri, cu flori roşii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparţinând uneia dintre aceste specii sau varietăţi. – Din lat. verbena.Trimis de ana_zecheru, 03.05.2004. Sursa: DEX '98VERBÍNĂ s. (bot.) 1. (Verbena) urzicuţă, (franţuzism) vervenă. 2. (Verbena officinalis) sporiş, (reg.) măturiţă, spornic, veronică.Trimis de siveco, 06.11.2005. Sursa: Sinonimeverbínă/vervénă s. f., g.-d. art. verbínei/vervénei; pl. verbíne/vervéneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVERBÍN//Ă verbinăe f. Plantă erbacee decorativă anuală, cu frunze dinţate şi cu flori roşii, albe sau liliachii, cultivată pentru mirosul ei plăcut. [G.-D. verbinei; var. vervenă] /<lat. verbenaTrimis de siveco, 06.11.2005. Sursa: NODEXVERBÍNĂ s.f. Plantă erbacee cu frunze dinţate, ascuţite la vârf şi cu flori roşii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare; vervenă. [var. verbenă s.f. / < lat., it. verbena, cf. fr. verveine].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNVERBÍNĂ/VERVÉNĂ s. f. plantă erbacee cu frunze dinţate, ascuţite la vârf şi cu flori roşii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare. (< lat. verbena, fr. verveine)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.