venerábil — adj. m., pl. venerábili; f. sg. venerábilã, pl. venerábile … Romanian orthography
patriarh — PATRIÁRH, patriarhi, s.m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deţine acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali şi politici) ai poporului… … Dicționar Român
preacinstit — PREACINSTÍT, Ă, preacinstiţi, te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de veneraţie; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit. Trimis de oprocopiuc, 07.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
ABBATES — etiam dicti in Ecclesiâ Romanâ ii, quos Curatos primarios, Gall. Curez Primitifs, appellant. Ex veterib. enim instrumentis ait Car. du Fresne constare, Parochiales omnes Ecclesias et civitatis et dioecesis habuisse Ministrum unum maximum, alterum … Hofmann J. Lexicon universale
CLAUSTRA Canonicorom — Monachorum, occurrunt passim. Claustra Clericorum, i. e. Canonicorum, in Capitulis Caroli C. tit. 41. c. 9. Ut Episcopi in civitatibus suis proximum Ecclesiae claustrum instituant, in quo ipsi cum clero secundum Canonicam regulam Deo militent: et … Hofmann J. Lexicon universale
abject — abjéct, ă adj. care inspiră dezgust, repulsie, dispreţ; abominabil. (< fr. abject, lat. abiectus) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN ABJÉCT, Ă, abjecţi, te, adj. Care inspiră repulsie, dispreţ; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr.… … Dicționar Român
cinste — CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ loc … Dicționar Român
detestabil — DETESTÁBIL, Ă, detestabili, e, adj. Vrednic de ură, de dispreţ. ♦ Care este foarte rău, care este cu mult sub nivelul aşteptat sau cerut. – Din fr. détestable, lat. detestabilis. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 Detestabil ≠ onorabil … Dicționar Român
mizerabil — MIZERÁBIL, Ă, mizerabili, e, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) ticălos, nemernic, infam. 2. adj. Lipsit de (orice) valoare, de însemnătate; de calitate foarte proastă. 3. adj. Care se află într o stare foarte proastă, vrednică de plâns;… … Dicționar Român
omenit — OMENÍT, Ă, omeniţi, te, adj. (înv.) Blând, binevoitor, amabil. – v. omeni. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OMENÍT adj. v. bun, cinstit, cumsecade, îngăduitor, înţelegător, omenos, ono rabil, onorat, preţuit, respectabil,… … Dicționar Român
