patriarh

PATRIÁRH, patriarhi, s.m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deţine acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali şi politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Bărbat în vârstă, cu rol de şef al familiei în comunitatea gentilică. ♦ fig. Bătrân venerabil, cu numeroşi descendenţi. [pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhŭ, ngr. patriárhis.

Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98



patriárh s. m. (sil. -tri-arh), pl. patriárhi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PATRIÁRH patriarhi m. 1) (folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Slujitor al cultului având cel mai înalt grad în ierarhia bisericii ortodoxe autocefale. 2) Cap al bisericii ortodoxe într-o ţară. 3) Bărbatul cel mai în vârstă al unei familii din societatea gentilică. 4) Căpetenie a unei ginţi. 5) fig. Persoană în etate cu multe merite şi cu mulţi discipoli într-un domeniu de activitate. [Sil. -tri-arh] /<sl. patrijarhu, ngr. patriárhis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



patriárh (patriárhi), s.m. – 1. Şeful bisericii ortodoxe. – 2. Personaj venerabil din Biblie. – Mr. pătriarhu. Mgr. πατριάρχης (Murnu 43), parţial prin intermediul sl. patrijarchŭ (cf. Vasmer, gr., 113). – Der. patriarhie, s.f. (funcţie de patriarh; catedrală patriarhală), din mgr. πατριαρχεία, cf. sl. patrijarchia; patriarhal, adj., din fr. patriarcal; patriarhalitate, s.f. (aspect patriarhal); patriarşesc, adj. (înv., de patriarh).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER