vehicul

vehicul
VEHÍCUL, vehicule, s.n. Mijloc de transport pe o cale de comunicaţie terestră, subterană, aeriană, cosmică, pe (sau sub) apă. – Din fr. véhicule, lat. vehiculum.
Trimis de cornel, 23.04.2008. Sursa: DEX '98

VEHÍCUL s. mijloc de transport.
Trimis de siveco, 26.04.2007. Sursa: Sinonime

vehícul s. n., pl. vehícule
Trimis de siveco, 10.07.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

VEHÍCUL vehicule n. 1) Mijloc de transport, care se deplasează pe o cale de comunicaţie. 2) fig. Cale sau mijloc de transmitere sau de propagare a ceva. /<fr. véhicule, lat. vehiculum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

VEHÍCUL s.n. 1. Mijloc de transport (căruţă, vagon de tren, automobil, bicicletă etc.) 2. (fig.) Mijloc de transmitere a unei boli etc. ♦ Mediu de dispersie a substanţelor active care intră în componenţa medicamentelor. 3. Sistem optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre. [cf. fr. véhicule, lat. vehiculum].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

VEHÍCUL s. n. 1. mijloc de transport, cu sau fără autopropulsie, terestru, subteran, în aer sau pe (sub) apă. 2. orice serveşte a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector (I, 2). ♢ mediu de dispersie a substanţelor active care intră în componenţa medicamentelor. 3. dispozitiv optic care dă imaginea dreaptă în lunetele terestre. (< fr. véhicule, lat. vehiculum)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • vehícul — s. n., pl. vehícule 3 sg. şi pl. vehiculeázã …   Romanian orthography

  • VEHICUL — vehiculorum …   Abbreviations in Latin Inscriptions

  • vehicul — um (L) * A conveyance …   Dictionary of word roots and combining forms

  • cursă — CÚRSĂ1, curse, s.f. 1. Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe acelaşi itinerar şi conform unui orar stabilit. ♦ (concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanţă. 2. Distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme într o mişcare… …   Dicționar Român

  • tracţiune — TRACŢIÚNE, tracţiuni, s.f. Acţiune de deplasare a unui vehicul, a unui sistem tehnic etc. prin tragere cu ajutorul unei forţe exterioare (animale sau mecanice); forţă care pune în mişcare un vehicul, un sistem tehnic etc. [pr.: ţi u ] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • car — CAR1, cari, s.m. Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros şi cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc cu acesta. – lat. carius (= caries). Trimis de valeriu, 30.10.2008.… …   Dicționar Român

  • remorcă — REMÓRCĂ, remorci, s.f. 1. Vehicul fără autopropulsie, tras de un vehicul motor şi destinat transportului de persoane sau de mărfuri. ♢ loc. adj. La remorcă = remorcat. ♢ expr. A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau …   Dicționar Român

  • platformă — PLATFÓRMĂ, platforme, s.f. I. 1. Suprafaţa orizontală plană a unui vehicul, a unui aparat de ridicat etc. pe care se încarcă mărfuri, vite etc.; p. ext. vagon sau camion deschis, fără pereţi şi fără acoperiş, utilizat pentru transporturi. ♦… …   Dicționar Român

  • transborda — TRANSBORDÁ, transbordez, vb. I. 1. tranz. A transporta mărfurile sau oamenii dintr un tren în altul sau de pe o navă pe alta (continuând călătoria). ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe… …   Dicționar Român

  • şeniletă — ŞENILÉTĂ, şenilete, s.f. Mic vehicul (militar blindat) pe şenile. – Din fr. chenillette. Trimis de cata, 01.05.2004. Sursa: DEX 98  şenilétă s. f., g. d. art. şenilétei; pl. şeniléte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”