- tracţiune
- TRACŢIÚNE, tracţiuni, s.f. Acţiune de deplasare a unui vehicul, a unui sistem tehnic etc. prin tragere cu ajutorul unei forţe exterioare (animale sau mecanice); forţă care pune în mişcare un vehicul, un sistem tehnic etc. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. traction.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98tracţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. tracţiúnii; pl. tracţiúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRACŢIÚN//E tracţiunei f. 1) Deplasare a unui vehicul prin aplicarea unei forţe (animale sau mecanice). 2) Forţă care provoacă deplasarea unui vehicul. [G.-D. tracţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. tractionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRACŢIÚNE s.f. 1. Deplasare a unui vehicul cu ajutorul unei forţe aplicate la partea lui dinainte; forţă care pune în mişcare un vehicul. 2. (impr.) Solicitarea la întindere a unui corp. [pron. -ţi-u-. / cf. fr. traction, lat. tractio < trahere – a trage].Trimis de LauraGellner, 11.06.2007. Sursa: DNTRACŢIÚNE s. f. 1. deplasare înainte a unui vehicul cu ajutorul unei forţe exterioare. o forţă de tracţiune = forţă care pune în mişcare un vehicul. 2. (în teoria elasticităţii) mod de lucru al unui corp supus acţiunii unei forţe care tinde a-l lungi. 3. mişcare de gimnastică, ridicarea corpului suspendat de o bară, de inele etc. sau întins pe sol, cu ajutorul braţelor. 4. (ferov.) serviciu care dirijează locomotivele şi personalul de conducere. (< fr. traction)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.