variaţie

variaţie
VARIÁŢIE, variaţii, s.f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ♢ (mat.) Variaţia unei funcţii = diferenţa dintre valorile unei funcţii în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ♢ (mat.) Calculul variaţiilor = calcul întrebuinţat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluţie nu se poate obţine prin calcul diferenţial). ♦ spec. (biol.) Schimbare a unei însuşiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal şi vegetal. 2. (În forma variaţiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalităţii etc. ♦ Dans solistic clasic, variat şi de virtuozitate. [pr.: -ri-a-. var.: variaţiune s.f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis.
Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Variaţie ≠ constanţă, uniformitate
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

VARIÁŢIE s. 1. modificare, schimbare. (variaţie tempera-turii.) 2. v. diversitate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

variáţie s. f. (sil. -ri-a-ţi-e), art. variáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. variáţiei; pl. variáţii, art. variáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VARIÁŢI//E variaţiei f. 1) Trecere de la o stare (sau formă, valoare) la alta. 2) Diferenţă dintre două stări (sau forme, valori) succesive; modificare; schimbare; transformare. variaţiea temperaturii. variaţie a intensităţii. 3) muz. Modificare a unei teme prin intermediul anumitelor procedee. 4) Compoziţie muzicală, constând dintr-o temă şi din modificările de ritm ale acesteia. 5) mat. Modificare a valorii unei mărimi sau funcţii. [G.-D. variaţiei; Sil. -ri-a-ţi-e] /<fr. variation, lat. variatio, variaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

VARIÁŢIE s.f. 1. Schimbare; stare a unui lucru care prezintă (multe) schimbări. ♦ Diversitate, felurime. ♦ (biol.) Schimbare a unei însuşiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal şi vegetal. 2. (La pl.; şi în forma variaţiuni) Piesă muzicală compusă pe o temă sau pe un motiv dat, căruia i se adaugă diferite ornamentaţii. ♦ Dans solistic clasic, variat şi de virtuozitate. 3. (mat.) Variaţia unei funcţii = diferenţa dintre valorile funcţiei în două puncte. 4. (Statist.) Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul în cadrul unei colectivităţi sub influenţa anumitor factori. [gen. -iei, var. variaţiune s.f. / cf. fr. variation, lat. variatio].
Trimis de LauraGellner, 10.02.2006. Sursa: DN

VARIÁŢIE s. f. 1. schimbare, transformare; stare a unui lucru care prezintă schimbări. ♢ diversitate, felurime. 2. (biol.) apariţie a unui caracter nou la unul sau mai mulţi indivizi ai unei specii. 3. (mat.) variaţie unei funcţii = diferenţa dintre valorile funcţiei în două puncte; calculul variaţie ilor = capitol al analizei funcţionale care studiază proprietăţile variaţiilor de funcţii. 4. schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul în cadrul unei colectivităţi. (< fr. variation, lat. variatio)
Trimis de raduborza, 16.10.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • variáţie — s. f. (sil. ri a ţi e), art. variáţia (sil. ţi a), g. d. art. variáţiei; pl. variáţii, art. variáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • variaţional — VARIAŢIONÁL, Ă, variaţionali, e, adj. Referitor la variaţie. [pr.: ri a ţi o ] – Din fr. variationnel, engl. variational. Trimis de bogdanrsb, 11.08.2002. Sursa: DEX 98  variaţionál adj. m., pl. variaţionáli; …   Dicționar Român

  • oscilaţie — OSCILÁŢIE, oscilaţii, s.f. 1. Mişcare periodică alternativă şi simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziţie a sa; vibraţie, pendulare, oscilare. 2. Variaţie periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic,… …   Dicționar Român

  • etaj — ETÁJ, etaje, s.n. 1. Fiecare dintre părţile unei clădiri de deasupra parterului, cuprinzând încăperile situate pe acelaşi plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr o maşină de forţă în care se produce o variaţie a vitezei sau a presiunii… …   Dicționar Român

  • gradient — GRADIÉNT, gradienţi, s.m. Mărime care indică variaţia presiunii barometrice sau a temperaturii în anumite condiţii. [pr.: di ent] – Din fr. gradient. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  gradiént (mat., fiz., miner. ) s. m. (sil. di ent),… …   Dicționar Român

  • modulaţie — MODULÁŢIE, modulaţii, s.f. 1. (muz.) Trecere de la o tonalitate la alta după regulile armoniei; variaţie a înălţimii şi intensităţii în emiterea unui sunet sau a unui complex de sunete; serie de sunete care îşi schimbă tonalitatea. 2. (fiz.)… …   Dicționar Român

  • monoton — MONOTÓN, Ă, monotoni, e, adj. (Despre sunete, melodii; adesea adverbial) Care are sau care păstrează mereu acelaşi ton. ♦ fig. Care indispune, plictiseşte etc. prin lipsa de variaţie sau de varietate; uniform. – Din fr. monotone. Trimis de… …   Dicționar Român

  • sideraţie — SIDERÁŢIE, sideraţii, s.f. 1. (Rar) Pretinsă influenţă atribuită aştrilor asupra vieţii sau sănătăţii unei persoane. 2. Scădere bruscă a forţelor vitale. ♦ Şoc nervos rezultat dintr o variaţie bruscă a potenţialului electric. – Din fr. sidération …   Dicționar Român

  • barotraumatism — barotraumatísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BAROTRAUMATÍSM s.n. (med.) Stare patologică provocată de o variaţie bruscă de presiune. [< fr. barotraumatisme]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … …   Dicționar Român

  • compensator — COMPENSATÓR, OÁRE, compensatori, oare, adj., s.n. 1. adj. Care compensează; compensatoriu. ♦ (Despre aparate, dispozitive, sau mărimi) Care compensează un anumit efect în vederea menţinerii unui anumit regim. 2. s.n. Aparat, dispozitiv sau sistem …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”