- urcior
- URCIOR1, urcioare, s.n. 1. Vas de lut (smălţuit) cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor. 2. (Rar) Loc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri; bulboacă, bulboană. [var.: ulciór s.n.] – lat. urceolus.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98URCIOR2, urcioare, s.n. Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. [var.: ulciór s.n.] – lat. hordeolus (după urcior1).Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98URCIÓR s. (reg.) canceu, (înv.) ciutură. (Păstrează apa în urcior.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeURCIÓR s. (med.) (reg.) minegoci. (urcior la ochi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeurciór (vas, furuncul) s. n., pl. urcioáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficURCI//ÓR1 urcioroáre n. 1) Vas de lut cu toartă, înalt şi lunguieţ, strâmt în partea de sus, iar la mijloc bombat, în care se ţin diferite lichide. 2) Conţinutul unui astfel de vas. urcior de vin. /<lat. urceolusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXURCI//ÓR2 urcioroáre n. Inflamaţie acută a glandelor sebacee de la rădăcina genelor, cu acumulare de puroi. /<lat. hordeolusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXurciór (-oáre), s.n. – Vas de lut cu gîtul strîmb. – var. ulcior. lat. urcĕǒlus (Cipariu, Elem., 54; REW 9079), cf. it. orciuolo, v. fr. orçuel, prov. orsol. var., prin analogie cu ulcea (Tiktin; Candrea) sau mai probabil prin disimilare.Trimis de blaurb, 19.04.2009. Sursa: DERurciór (-oáre), s.n. – Mic furuncul de la rădăcina genelor. – var. ulcior. Mr. urcior, ulcior. lat. hordĕǒlus (Candrea-Dens., 1289; Pascu, I, 137; Tiktin; REW 4179), cf. it. orzaiuolo, prov. orzal, cat. ursol, sp. orzuelo, port. torçol; fonetismul indică o confuzie cu urcior "vas". Uz general, mai puţin în Banat (ALR, I, 16).Trimis de blaurb, 19.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.