umilitór — adj. m., pl. umilitóri; f. sg. şi pl. umilitoáre … Romanian orthography
înjositor — ÎNJOSITÓR, OÁRE, înjositori, oare, adj. Care înjoseşte; umilitor; dezonorant, degradant. – Înjosi + suf. tor. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 Înjositor ≠ înălţător Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNJOSITÓR adj. 1. v … Dicționar Român
avanie — AVANÍE, avanii, s.f. (înv.) Asuprire, împilare. – ngr. avania. Trimis de witch, 13.09.2007. Sursa: DLRM AVANÍE s. v. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, prigoană, prigonire, urgisire. Trimis … Dicționar Român
degradant — DEGRADÁNT, Ă, degradanţi, te, adj. Care degradează; înjositor, umilitor, degradator. – Din fr. dégradant. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 DEGRADÁNT adj. 1. v. compromiţător. 2. v. înjositor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
genunchi — GENÚNCHI, genunchi, s.m. 1. Parte a piciorului (la oameni şi la unele animale) care cuprinde regiunea articulaţiei femurului cu tibia (incluzând şi rotula). ♢ În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi şi cu gambele aşezate pe pământ. Pe… … Dicționar Român
josnic — JÓSNIC, Ă, josnici, ce, adj. Lipsit de demnitate; mârşav, abject. – Jos + suf. nic. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Josnic ≠ cinstit, nobil, onest, măreţ Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime JÓSNIC adj., s. 1. adj., s. v.… … Dicționar Român
mişelnic — MIŞÉLNIC, Ă, miselnici, ce, adj. (Rar) 1. De mişel (1); lamentabil; umilitor, degradant. 2. Care dovedeşte slăbiciune, laşitate; josnic; mârşav, mişelesc. – Mişel + suf. nic. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mişélnic adj. m.,… … Dicționar Român
mortifiant — MORTIFIÁNT, Ă, mortifianti, te, adj. (Franţuzism) Chinuitor. [pr.: fi ant] – Din fr. mortifiant. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mortifiánt adj. m. (sil. fi ant), pl. mortifiánţi; f. s … Dicționar Român
ovelitoriu — ovelitóriu, oáre, ovelitóri, oáre, adj. (înv.) umilitor, înjositor. Trimis de blaurb, 17.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
ruşine — RUŞÍNE s.f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greşeală. ♢ loc. adj. şi adv. Fără ruşine = fără jenă, cu obrăznicie. ♢ expr. A muri de ruşine sau a i plesni cuiva obrazul de ruşine, se spune când cineva se… … Dicționar Român
