mişelnic

mişelnic: MIŞÉLNIC, -Ă, miselnici, -ce, adj. (Rar) 1. De mişel (1); lamentabil; umilitor, degradant. 2. Care dovedeşte slăbiciune, laşitate; josnic; mârşav, mişelesc. – Mişel + suf. -nic.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

mişélnic adj. m., pl. mişélnici; f. sg. mişélnică, pl. mişélnice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

mişel — MIŞÉL, EÁ, mişei, ele, adj., s.m. şi f. 1. (Om) de nimic, ticălos, nemernic; (om) laş, fricos. 2. (înv.) (Om) de condiţie modestă, de rând. 3. (înv. şi reg.) (Om) sărac, nevoiaş; (om) vrednic de plâns. 4. (înv. şi reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; … Dicționar Român

Mark and share
Search through all dictionaries
Translate…
Search Internet

Share the article and excerpts