umili

umili
UMILÍ, umilesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) pune într-o situaţie de inferioritate (neîndreptăţită); a (se) înjosi. 2. refl. A adopta o atitudine de supunere, de smerenie faţă de cineva sau de ceva. – Din sl. umiliti. cf. u m i l.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

UMILÍ vb. 1. v. ploconi. 2. v. înjosi. 3. v. degrada. 4. a se smeri. 5. a se pleca, a se smeri, a se supune. (Se umili în faţa divinităţii.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

umilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. umilésc, imperf. 3 sg. umileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. umileáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A UMIL//Í umiliésc tranz. A face să se umilească. /<sl. umiliti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE UMIL//Í mă umiliésc intranz. 1) A se pune în mod voit într-o situaţie de inferioritate faţă de cineva (pentru a-şi atinge anumite scopuri); a deveni umil; a se înjosi. 2) A adopta în mod voit o atitudine de inferioritate faţă de cineva sau de ceva. /<sl. umiliti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

umilí (-lésc, -ít), vb. – 1. (refl.) A se căi, a avea o atitudine smerită, a se comporta creştineşte. – 2. A se înjosi. – var. înv. omili. sl. umiliti sę "a se căi" (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 196; Tiktin). În sensul al doilea, care pare modern, trebuie să fi influenţat fr. humilier. Der. propusă de Scriban, din sl. umaliti "a micşora", nu pare probabilă. – Der. umilenie, s.f. (căinţă, mustrare de cuget), înv.; umilinţă, s.f. (înv., devoţiune, pietate; smerenie); umil, adj. (modest, smerit), din lat. humilis (sec. XIX), asociat cuvintelor precedente; umilitor, adj. (înjositor).
Trimis de blaurb, 16.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • umilí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. umilésc, imperf. 3 sg. umileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. umileáscã …   Romanian orthography

  • smeri — SMERÍ, smeresc, vb. IV. refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie faţă de Dumnezeu. ♦ tranz. (înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti. Trimis de RACAI …   Dicționar Român

  • umilit — UMILÍT, Ă, umiliţi, te, adj. 1. Cu atitudine supusă, smerită, plecată; care exprimă umilinţă; umil. ♦ Ruşinat. 2. Care este plin de umilinţe, de jigniri, de lipsuri. ♦ (Substantivat) Om care duce o viaţă mizeră, care suportă jigniri, lipsuri. 3.… …   Dicționar Român

  • înjosi — ÎNJOSÍ, înjosesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) umili; a (se) dezonora. – În + jos. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A (se) înjosi ≠ a (se) ridica Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ÎNJOSÍ vb. 1. v. ploconi. 2. a …   Dicționar Român

  • umile — ù·mi·le agg., s.m. e f. FO 1. agg., s.m. e f., che, chi è consapevole dei propri limiti e non si inorgoglisce o esalta per i propri meriti o virtù: una persona umile, è umile nonostante il posto che ricopre, nei vangeli vengono esaltati gli umili …   Dizionario italiano

  • umilinţă — UMILÍNŢĂ, umilinţe, s.f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala creştină) Atitudine umilă, smerită a omului în faţa divinităţii; smerenie. ♦ Slugărnicie. 2. Situaţie umilitoare impusă cuiva;… …   Dicționar Român

  • mortifica — MORTIFICÁ, mortific, vb. I. tranz. A supune la chinuri fizice sau morale; a tortura. – După fr. mortifier. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MORTIFICÁ vb. v. cangrena, înjosi, necroza, putrezi, umili. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • umil — UMÍL, Ă, umili, e, adj. 1. Care are o atitudine modestă, de om simplu, sărac, fără pretenţii; care are o atitudine supusă, ascultătoare, smerită. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează, denotă pe omul umil (1), caracteristic… …   Dicționar Român

  • umile — {{hw}}{{umile}}{{/hw}}agg.  (superl. umilissimo , poet. umillimo ) 1 Poco elevato, quanto a grado sociale: umili origini. 2 (est.) Povero, modesto, dimesso: un umile casetta | (est.) Meschino, misero, vile: i lavori più umili. 3 Che è pienamente… …   Enciclopedia di italiano

  • batjocori — BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de ruşine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”