Dicționar Român. 2013.
temporizare — TEMPORIZÁRE, temporizări, s.f. Acţiunea de a temporiza şi rezultatul ei; amânare, tărăgănare, tergiversare. – v. temporiza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TEMPORIZÁRE s. v. amânare, tărăgănare, tergiversare. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
tergiversare — TERGIVERSÁRE, tergiversări, s.f. Acţiunea de a tergiversa şi rezultatul ei; amânare, tărăgăneală, trenare; tergiversaţiune. – v. tergiversa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TERGIVERSÁRE s. 1. v. amânare. 2. tărăgănare,… … Dicționar Român
amânare — AMÂNÁRE, amânări, s.f. Acţiunea de a amâna şi rezultatul ei. ♢ loc. adv. Fără amânare = îndată. (înv.) Cu amânare = în tihnă. – v. amâna. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AMÂNÁRE s. 1. (Transilv.) tămândare. (amânare plecării.) 2.… … Dicționar Român
dilatoriu — DILATÓRIU, IE, dilatorii, adj. (Franţuzism) Care provoacă sau tinde să provoace o întârziere, o amânare, o tărăgănare (a unei acţiuni, a unui proces etc.). – Din fr. dilatoire, lat. dilatorius. Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
grăbire — GRĂBÍRE, grăbiri, s.f. Acţiunea de a (se) grăbi; grabă. ♢ loc. adv. (înv.) Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – v. grăbi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Grăbire ≠ tărăgănare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime GRĂBÍRE s … Dicționar Român
tergiversaţiune — TERGIVERSAŢIÚNE, tergiversaţiuni, s.f. (înv.) Tergiversare. [pr.: ţi u ] – Din fr. tergiversation, lat. tergiversatio, onis. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TERGIVERSAŢIÚNE s. v. amânare, tărăgănare, tergiversare. Trimis de… … Dicționar Român
tărăgăneală — TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s.f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [var.: tărăgăiálă s.f.] – Tărăgăna + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Tărăgăneală ≠ grabă Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
tărăgănire — TĂRĂGĂNÍRE s.f. v. tărăgănare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
urgent — URGÉNT, Ă, urgenţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare; grabnic. ♦ spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a sosi mai repede. – Din fr. urgent, lat. urgens, ntis. Trimis… … Dicționar Român
zăbavă — ZĂBÁVĂ, (rar) zăbave, s.f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ♢ expr. (fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A şi face zăbavă = a şi pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără… … Dicționar Român
